[duminică, 27 decembrie] Provocări în Babilon

 

 

Daniel 1:1-7

„În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat. 2 Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său. 3 Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, 4 nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeenilor. 5 Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba împăratului. 6 Printre ei erau dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. 7 Căpetenia famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel i-a pus numele Beltşaţar; lui Hanania, Şadrac; lui Mişael, Meşac şi lui Azaria, Abed-Nego”.

 

Următoarea carte biblică, după Ezechiel, este cartea lui Daniel. Are doar 12 capitole, dar, pe lângă istorisirile uimitoare, ne conduce într-o călătorie fascinantă, traversând mii de ani, până în veșnicie. Istoria lui Daniel începe cu aproximativ 19 ani înainte ca Ierusalimul și frumoasa clădire a templului să fie distruse. El împreună cu cei trei prieteni ai săi, toți adolescenți, s-au aflat în primul grup de prizonieri care au fost duși în Babilon. Daniel 1:1,2,6

 

În timp ce băieții străbăteau sute de kilometri, lăsând în urmă casele și țara natală, nu aveau nici cea mai vagă idee cu privire la tot ceea ce îi aștepta. Poate că știau despre profeția lui Isaia care spunea că un rege, pe nume Cir, îi va elibera pe prizonieri, dar nu știau când avea să se întâmple lucrul acesta (Vezi Isaia 45:13). Abia după un an, Dumnezeu făgăduia prin profetul Ieremia că se vor putea întoarce acasă după 70 de ani.

 

Suferința lor a fost amplificată și de faptul că știau că multe dintre vasele de aur ale templului lui Dumnezeu fuseseră puse într-un templu păgân din Babilon. Iar cuceritorii lor se lăudau că dumnezeii Babilonului sunt mai puternici decât Dumnezeul evreilor.

 

Nebucadnețar a însărcinat una dintre căpeteniile sale să aleagă dintre prizonieri niște tineri chipeși, care se trăgeau din familii importante și care se dovediseră elevi buni. Ce planuri avea cu ei? Versetele 3, 4

 

Daniel și cei trei prieteni s-au numărat printre cei selectați pentru „programul de training” al împăratului. Pentru început, le-au fost date nume babiloniene. Nebucadnețar spera că aceste nume păgâne îi vor determina să se închine zeilor babilonieni.