[sâmbătă, 12 decembrie]

 

 

Rolul unei femei este…

 

Carmen iese clătinându-se din bucătărie, își aruncă papucii de casă din picioare și se prăbușește pe sofa.

 

– Mamă, se văicărește Martin, venind în fugă de pe hol. Andrei m-a ținut afară o oră întreagă după ce ne-am întors de la școală. Încuiase ușa. El…

 

– Ba nu e adevărat, mamă…

 

– Ba da, m-a ținut afară și nu am avut timp să-mi fac temele.

 

– Nu acum, Martin, protestează Carmen. Lasă-mă să stau în liniște măcar cinci minute.

 

– Dar, mamă, trebuie să…

 

– Nu vreau să aud. Vom vorbi despre aceasta după cină. Du-te și fă-ți temele.

 

Martin se repede afară din cameră și trântește ușa de la dormitor, amenințând-o că are să o spună lui tata.

 

Carmen își masează fruntea, încercând să-și diminueze durerea de cap. Este printre puținele zile în care Carmen nu are timp și soluții pentru toate problemele. De fapt ea este ca un fel de super-mamă. Dar astăzi este pur și simplu epuizată.

 

S-a trezit devreme, a petrecut 45 de minute citind Biblia și rugându-se, apoi și-a trezit familia și a avut grijă ca toți să ia un mic dejun consistent înainte de a pleca de acasă.

 

După ce i-a lăsat pe copii la școală, Carmen a petrecut restul dimineții încheind afaceri la birou. Ora prânzului a găsit-o lucrând la un centru de sănătate. Apoi, înapoi la birou. La ora 3 fix a plecat de la birou și i-a luat pe copii de la școală.

 

În timp ce i-a ajutat să-și facă temele, Carmen a pregătit cina și a făcut un program pentru biserică. Apoi a trecut la dereticat prin casă.

 

După ce s-a asigurat că totul este impecabil, Carmen a trecut la așezarea cinei pe masă pentru ca totul să fie gata când soțul ei are să se întoarcă obosit de la serviciu.

 

Dar ziua lui Carmen nu se va încheia după ce vasele vor fi spălate. Ea îi va ajuta pe copii să-și pregătească hainele pentru a doua zi. Apoi va merge în birou ca să se pregătească pentru ședința de mâine.

 

De fapt, acesta este un program obișnuit pentru Carmen, și totuși ea nu înțelege de ce astăzi se simte atât de epuizată.

 

Îngropându-și fața în pernele de pe sofa, a adormit, dar la zgomotul ușii de la intrare, a tresărit. Cum a putut să adoarmă și să lase atâtea lucruri nefăcute?!