Pe cine văd în oglindă?

 

Sara o ajuta pe mama să curețe în subsolul casei și să își pregătească bagajele pentru mutare.

 

– Hei, ia te uită la toate hainele astea vechi de aici! a zis Sara, în timp ce deschidea capacul unei lăzi vechi.

 

Mama s-a uitat la ea peste umăr și a râs, zicând:

 

– A, sunt hainele pe care le-am purtat în liceu! Nu le-am mai văzut de mult timp. Sara a scos din ladă două tricouri cu imprimeuri și a zis surprinsă:

 

– Astea sunt drăguțe.

 

Sub tricouri a descoperit o pereche de blugi.

 

– Ce le-ai făcut? întrebă ea, privind la triunghiurile strălucitoare cusute pe lateral, de sus până jos.

 

Mama i-a luat blugii din mână și i-a zis:

 

– Erau foarte la modă în 1977, dacă vrei să știi!

 

Obișnuiam să cumpărăm blugi care erau jos cât mai largi posibil, evazați. Apoi le desfăceam cusăturile și coseam niște bucăți de material ca să fie și mai largi.

 

– Fără îndoială că sunt atrăgători, a admis Sara.

 

– Și eu care credeam că pantalonii evazați sunt demodați, o tachină mama. Poți să-i iei la școală, dacă vrei.

 

– O, nu, mulțumesc, a răspuns Sara, uitându-se mai departe prin hainele mamei. Nu-i așa că-i ciudat? Moda veche revine, dar niciodată exact ca atunci, ca să nu mai poți purta din nou hainele vechi. Oare de ce?

 

– Pentru că preocuparea industriei modei este să facă bani, îi zise mama. Moda trebuie să se schimbe mereu, pentru ca să fim mereu nemulțumiți și să ne dorim altceva. Publicitatea nu face altceva decât să te facă să te simți prost cu hainele tale, cu imaginea ta sau cu tine însăți – și să te determine să cumperi ceva nou sau diferit.

 

Sara se privea în oglindă, să vadă cum ar arăta în blugii evazați.

 

–  Vorbești de parcă și-au propus să ne păcălească.

 

– Nu, și-au propus să ne ia banii. Nu vreau să spun că e rău să fii la modă – după cum vezi. Odată, acest lucru era foarte important pentru mine! recunoscu mama. Dar e bine să știi că ceea ce ție și prietenilor tăi li se pare grozav, peste câțiva ani, va fi la fel de demodat ca și blugii mei. Ceea ce contează sunt lucrurile care nu se schimbă – calitățile tale.

 

Se așeză lângă Sara, în fața oglinzii, apucând-o de după umeri.

 

– Pe cine vezi în oglindă? Sper că vezi un copil al lui Dumnezeu, un copil valoros, iubit și important – chiar dacă este la modă sau nu.