[sâmbătă, 15 februarie]

 

 

Al cui ești tu?

 

Cu mulți ani în urmă, în zona dealurilor răsăritene din Tennessee, s-a născut Ben. În zilele acelea, copiii născuți de mame necăsătorite erau tratați îngrozitor. Oamenii nu-şi lăsau odraslele să se joace cu micuțul Ben. Când mergea cu mama la cumpărături, Ben îi auzea pe oameni vorbind destul de tare şi întrebându-se cine era tatăl său.

 

Când a intrat la şcoală, Ben stătea singur în bancă, în timpul pauzei, pentru că nimeni nu dorea să se joace cu el.

 

Când a împlinit doisprezece ani, în orăşelul lor a venit un nou predicator. Acesta era un eveniment care atrăgea atenția şi mulți oameni au venit la biserică. Povestirile despre omul acesta nou-venit l-au interesat şi pe Ben. Predicatorul părea un om iubitor şi lipsit de prejudecăți. El îi accepta pe oameni ca atare şi, când se afla în preajma lor, ei se simțeau apreciați. Oriunde se ducea predicatorul, oamenii zâmbeau mai larg, râsetele se întețeau şi entuziasmul creştea.

 

Ben era curios, aşa că, într-o duminică, s-a hotărât să afle mai mult despre omul acela. S-a dus la biserică pentru prima oară în viața sa. A avut grijă să ajungă mai târziu şi să plece mai devreme, însă i-a plăcut cuvântarea. A continuat să meargă la biserică în fiecare săptămână. Pentru prima oară în viața sa, Ben întrezărea un licăr de speranță.

 

După şase-şapte săptămâni, Ben a fost câştigat de mesajul predicilor. I se părea că, în spatele predicatorului, se afla o pancartă pe care scria: „Pentru tine, micuțule Ben Hooper fără tată cunoscut, există speranță!” Ben a uitat să mai plece înainte de sfârşit. Era prea absorbit de cuvântare.

 

Deodată, şi-a dat seama că se încheiase serviciul divin. Ben s-a ridicat repede ca să plece, însă era aglomerație. Pe când se străduia să înainteze, a simțit o mână pe umărul său. Întorcându-se, Ben a întâlnit privirea predicatorului, care l-a întrebat ceea ce toți se întrebau de ani de zile:

 

– Al cui băiat eşti tu?

 

Toată lumea a amuțit în jur, aşteptând răspunsul. Încet-încet, zâmbetul predicatorului s-a lățit:

 

– O, ştiu al cui băiat eşti! Aerul de familie este inconfundabil. Eşti un copil al lui Dumnezeu.

 

Cu aceste cuvinte, predicatorul l-a bătut din nou pe spate şi a adăugat:

 

– Te aşteaptă o mare moştenire, băiete! Acum du-te şi caută să fii demn de ea.

 

Ben Hooper a mărturisit că ziua aceea i-a schimbat viața. Imaginea sa de sine s-a transformat, iar viața sa a căpătat o nouă turnură. Ben a trecut de la statutul de copil din flori la statutul de copil al Împăratului. Ben Hooper a fost mai târziu ales şi reales guvernator al statului
Tennessee.

 

Acelaşi lucru care a fost adevărat pentru Ben Hooper este valabil şi pentru noi. Suntem copii ai lui Dumnezeu.

 

Adaptare după Over the top, Zig Ziglar.