Când se aflau în pragul Ţării Făgăduinței, copiii lui Israel au fost învățați de Dumnezeu ce să le răspundă tinerilor care, dintr-un spirit de revoltă, ar fi întrebat ce înseamnă toate acele lucruri legate de religie. Poți citi și tu în Deuteronomul 6:20-22: „Când fiul tău te va întreba într-o zi: «Ce înseamnă învățăturile acestea, legile acestea și poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeu nostru?», să-i răspunzi fiului tău: «Noi eram robi ai faraonului în Egipt și Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui cea puternică. Domnul a făcut, sub ochii noștri, minuni și semne mari și nenorocite împotriva Egiptului, împotriva faraonului și împotriva întregii lui case».”

 

Dumnezeu spunea: „Atunci când copiii cer răspunsuri, spuneți-le întreaga poveste. Vorbiți-le despre cum a avut loc fiecare urgie. Spuneți-le cum ați trecut prin Marea Roșie. Povestiți-le despre cum a căzut mană din cer. Spuneți-le povestea voastră”. Răspunsul lui Dumnezeu la întrebările juniorilor nu este o predică sau o prelegere. Nu este o listă care să propună zece pași pentru a face alegeri bune și nu este o dezbatere logică despre adevăr. Răspunsul nu este nici chestionar sau lucrare de control, ci o povestire. Povestea ta. Povestiri despre ce a făcut Dumnezeu pentru ca tu să fii cel mai folositor martor disponibil.