Există o ilustrată care zugrăvește examenul final pentru niște câini absolvenți ai unui dresaj. Aproximativ cincisprezece câini-ciobănești germani stau aliniați, în postura cerută de instructor. Prin fața bravilor candidați, se fâțâie tacticos o mâță bălțată, vădit neafectată de periculosul scenariu ce ar putea să-i vină de hac. Imaginează-ți concentrația, disciplina și unicul scop urmărit de aceste canine.

 

Nu este necesar să postești ca să ți se permită accesul în cer. Cei care postesc nu primesc mai multe puncte pentru scorul lor spiritual și nici mai multe pietre prețioase în coroana cerească. De fapt, postul este recomandat celor care nu reușesc să se concentreze. Este pentru cei care se luptă cu disperare să-I ofere lui Dumnezeu locul întâi în viața lor. Există oameni care nu pot lucra în dezordine. Ei au nevoie să facă întâi curățenie în cameră sau în birou, pentru a putea lucra eficient.

 

Postul înseamnă îndepărtarea dezordinii din viața spirituală. Postirea de la televizor face loc umblării cu Dumnezeu. Nu mai intra o zi sau două pe Internet, dacă îți petreci mai mult timp pe Chat decât în conversație cu Mântuitorul tău. Fă o pauză de la sportul preferat, de la cumpărături sau de la consumarea unor alimente nesănătoase. Identifică obstacolul – chiar dacă este un lucru bun în sine – și abține-te de la el pentru a-ți concentra atenția asupra lui Hristos. Şi, mai presus de toate, să postești înseamnă ca inima ta să se aplece, căutând acel „singur lucru”.

 

Postul nu înseamnă doar „reținere” sau „abținere”, ci presupune și să „pui ceva în loc”. Ce înseamnă lucrul acesta? Înseamnă că nu este suficient să nu mănânci timp de câteva ore sau o zi, ci trebuie să completezi această abținere de la mâncare cu o atitudine potrivită. Postul trebuie să fie o ocazie de regăsire a echilibrului, de bucurie chiar. Cel care postește nu trebuie să aibă o față lungă și un ton plângăreț. Pentru el, postul este o ocazie de întâlnire cu Dumnezeu.