[joi, 17 octombrie]

 

 

Chemarea care ți se face, de a sluji, este un dar de la Dumnezeu pentru tine. Un dar? De fiecare dată când acordăm întâietate și când ne cheltuim pe noi înșine pentru a oferi har, ne amintim de modul cum lucrează Dumnezeu cu noi. Lucrarea de slujire este una dintre activitățile cele mai mărețe ale lui Dumnezeu, de a îngusta natura noastră păcătoasă și de a cultiva trăsăturile de caracter ale Împărăției.

 

Dacă ai impresia că acesta este un mușchi spiritual pe care ți-l poți dezvolta peste noapte, mai gândește-te o dată. Adu-ți aminte că apostolii au umblat cu Isus timp de trei ani și, după aceea, încă se certau pentru întâietate – chiar în noaptea în care El a fost arestat. A învăța să te gândești la altcineva este o chestiune de lungă durată. Se naște din dragostea pentru Dumnezeu și din dorința de a ajuta. Puțin câte puțin, pe măsură ce slujești, te transformi.

 

Dacă te simți uneori egoist, amintește-ți că până și clipele tale cele mai egoiste sunt acoperite de bunătatea lui Hristos pentru tine. Planul Său este să te învețe harul zi după zi. Isus nu Se folosește de vinovăția ta pentru a te motiva să slujești. Tu ocupă-te cu slujirea și lasă creșterea ta în seama lui Dumnezeu.

 

În slujire, trebuie să-ți găsești locul potrivit. Fiecare om are niște înzestrări naturale, ceva ce a așezat Creatorul în el și care îl face apt să slujească într-un fel sau altul. Astfel, o persoană comunicativă poate să relaționeze mai ușor cu oamenii, în timp ce unei persoane introvertite i s-ar potrivi mai degrabă un rol în care să nu trebuiască să comunice ori să relaționeze prea mult.