În timp ce făcea cumpărături cu tatăl său, un băiat a încercat să-l sperie, punându-și o mască și strecurându-se prin spatele lui. Se prefăcea a fi o creatură ciudată, însă tatăl i-a văzut părul auriu ieșind de sub mască. Pantofii, pe care tatăl îi cumpărase cu o săptămână în urmă, nu erau legați la șireturi, ca întotdeauna. Iar mâinile contorsionate, în formă de clești, îi erau și ele familiare.

 

Tatăl îl ținuse de mânuțe când băiatul suferise prima injecție. De nenumărate ori îi pusese pe degete câte un bandaj în ultimii cinci ani. Glasul, deși denaturat de buzele de plastic ale măștii, era ne greșit de clar – glasul copilului său. Deși băiatul se prefăcea, tatăl nu ar fi putut crede niciodată, oricât de nebunește sau înfricoșător s-ar fi îmbrăcat, că este altceva decât fiul său.

 

Băiatul și-a scos masca și a spus: „Eu sunt!” Dumnezeu așteaptă să faci și tu același lucru. Probabil că cel mai sigur loc de a-ți da masca jos este pe genunchi, înaintea lui Isus.

 

Folosește rândurile de mai jos pentru a-I scrie lui Dumnezeu o scrisoare în care Îi spui cine ești tu.