Regele căruia îi plăceau covoarele A fost odată un rege care nu purta niciodată încălțăminte. Picioarele sale regești erau întotdeauna julite și afectate de bătături. Într-o zi, cu totul exasperat de problema sa, i-a poruncit slujitorului său de încredere:

 

– Până mâine dimineață, să acoperi cu covoare toată împărăția, că de nu, unde îți stau picioarele îți va sta și capul!

 

Bietul slujitor s-a frământat jumătate din noapte din pricina acestei misiuni imposibile, știind că, fără îndoială, avea să își piardă capul în zori de zi. Deodată, pe când stătea să răsară soarele, teama lui s-a transformat în bucurie. A avut o idee. Sărind din pat, a alergat la atelierul regal.

 

Când s-a trezit, regele s-a dus repede la fereastră, să vadă dacă împărăția era acoperită cu covoare. Nezărind niciun petic de covor, a început să urle, chemându-l pe slujitor.

 

– Slujitorule! Unde este slujitorul? Jos cu capul lui!

 

Chiar atunci, s-a înfățișat în ușa camerei slujitorul, ținând în mâini o pereche de obiecte foarte ciudate.

 

– Înălțimea Ta, te rog să ai bunătatea de a proba aceștia mai întâi, s-a rugat el.

 

Regele a fost de acord și, într-o clipită, și-a vârât picioarele regale în prima pereche de papuci flaușați din lume.

 

Pe dată, mânia regelui s-a transformat în încântare. Târșâindu-și prin cameră picioarele dotate cu cel mai fin covor, regele nu mai putea decât să zâmbească larg la fiecare pas.

 

„În copilărie, Iisus a dat dovadă de o drăgălășenie deosebită în purtare. Mâinile Sale binevoitoare erau totdeauna gata să-i ajute pe alţii. El avea o răbdare pe care nimic nu o putea tulbura și o credincioșie care niciodată nu sacrifica integritatea. Deși era neclintit ca o stâncă în privinţa principiilor, viaţa Sa dădea pe faţă gingășia amabilităţii neegoiste. … Iisus a trăit într-o casă ţărănească și Şi-a îndeplinit cu credincioșie și voioșie partea în purtarea poverilor familiei. El fusese Conducătorul cerului și îngerii se desfătaseră în împlinirea cuvântului Său; acum, El era un lucrător harnic, un Fiu ascultător și iubitor.” (Viața lui Iisus, pp. 49, 52)