[sâmbătă, 13 aprilie]

 

 

Un drum lung spre libertate Nelson Mandela a fost unul dintre adevărații eroi ai secolului al XX-lea. De origine rurală, el s-a luptat să ajungă avocat și s-a implicat în eforturile de eliberare a țării natale – Africa de Sud – din sistemul de apartheid, un sistem legal care îi diferențiază forțat pe oameni în funcție de culoare și de rasă.

 

Lucrarea lui Mandela în Congresul Național African și poziția sa de conducere în comunitatea oamenilor de culoare au atras atenția guvernului minoritar format din albi. El și-a petrecut un număr de ani locuind și călătorind în secret, încercând să se protejeze de urmărirea autorităților.

 

Inevitabil, Mandela a fost arestat, judecat pentru trădare și condamnat la închisoare pe viață. Mandela a fost trimis la muncă silnică pe insula Robben. În timpul celor 27 de ani petrecuți acolo, Mandela a devenit un conducător și mai puternic și un simbol al luptei pentru egalitate și libertate în Africa de Sud.

 

La sfârșitul anilor 1980, Mandela a început în secret negocieri cu guvernul de albi din Africa de Sud, asumându-și un mare risc. Aceste discuții delicate au condus la eliberarea lui Mandela pe la începutul anilor 1990, la reforma sistemului politic din Africa de Sud și la primele alegeri libere din istoria modernă a Africii de Sud, în urma cărora Mandela a fost ales primul președinte de culoare al țării.

 

Ca în toate experiențele omenești, au fost suișuri și coborâșuri, însă devotamentul lui Mandela pentru realizarea unei tranziții pașnice spre o conducere majoritară în Africa de Sud este un exemplu inspirator de luptă nobilă contra unor șanse aparent copleșitor de nefavorabile. A fost o luptă să se pretindă ceea ce Mandela și oamenii săi considerau că li se cuvine de drept.

 

Meditând asupra călătoriei vieții sale în autobiografia sa, Mandela comenta: „Am parcurs drumul acesta lung spre libertate. Am încercat să nu șovăi; am făcut și pași greșiți pe această cale. Însă am descoperit secretul că, după ce urci un deal mare, de-abia atunci realizezi că mai sunt încă multe dealuri de urcat. Mi-am luat aici un moment de odihnă, în care să fur o întrezărire a perspectivei glorioase care mă înconjoară și să mă uit înapoi la distanța pe care am parcurs-o. Însă nu mă pot odihni decât o clipă, pentru că libertatea implică și responsabilități, iar eu nu îndrăznesc să cad pe gânduri, căci drumul meu nu s-a sfârșit.”

 

Nelson Mandela, Long Walk to Freedom: The Autobiography of Nelson Mandela, p. 617