[Marți] 8 Ianuarie

 

 

Tinerii sunt auziți cu claritate de Mântuitor atunci când întreabă: „La ce bun aceasta?” Mântuitorul zâmbește și spune: „Mă așteptam să pui o asemenea întrebare! Eu te-am creat în așa fel încât să pui întrebări!” (Citește Deuteronomul 6:20 ”Când fiul tău te va întreba într-o zi: ‘Ce înseamnă învăţăturile acestea, legile acestea şi poruncile acestea, pe care vi le-a dat Domnul, Dumnezeul nostru?”) Dumnezeu nu a intenționat niciodată ca noi să ascultăm orbește un set de reguli. Dumnezeu dorește să-L cunoaștem și să fim transformați după chipul Său, formându-ne o imagine despre El prin regulile Sale. Dumnezeu ne-a deschis câteva ferestre spre sufrageria Sa, astfel încât să știm cum este El. Așadar întrebarea „La ce bun?” ar trebui să fie „Cine este bun?” Există o zicală care a fost preluată în cântece de-a lungul deceniilor: „Cine face regulile?” Într-un fel, aceasta este o confruntare cam îndrăzneață a autorității, o cerere de independență și o provocare a presupusului lider, pentru a face un pas în față. Însă, dacă devine o întrebare sinceră pentru cunoașterea acestui „Cine”, atunci există un Dumnezeu care de-abia așteaptă să ne dezvăluie răspunsul.

 

În orice cultură există valori – reguli scrise sau pronunțate, după care oamenii trăiesc. De asemenea, în orice cultură există eroi, oameni care sunt însăși imaginea a ceea ce este considerat în respectiva cultură a fi bun, drept și adevărat. Hristos este marele nostru Erou, care alungă afirmația ridicolă că, în sine, creștinismul înseamnă doar reguli. Creștinii se adună, de fapt, în jurul unei Persoane. Caracteristicile acestei Persoane (dragoste, amabilitate, bunătate, onestitate, pace, curaj etc.) fac din lume un loc mai bun.

 

„Este adevărat că poate exista o corectitudine a comportamentului exterior, fără puterea înnoitoare a lui Hristos. Plăcerea de a avea influență și dorința de a fi onorat de ceilalți pot determina o viață ordonată. Respectul de sine ne poate face să evităm orice aparență rea. O inimă egoistă poate îndeplini acte de generozitate. Așadar, prin ce mijloace vom putea ști de partea cui suntem? A cui este inima noastră?” (Calea către Hristos, pag. 58, în original)