Fericirea despre care am studiat în această săptămână nu pare atât de evidentă, după cum nu ni se pare un fapt ieșit din comun să ne fie foame și sete. Ni se pare ceva normal. Dar binecuvântarea ei devine vizibilă doar după ce ai pierdut-o și reușești să o redobândești.

 

Trenul accelerat înainta cu viteză pe ruta Râmnicu-Sărat – București. Casierul unei întreprinderi se pregătea să coboare în Ploiești. Şi-a luat geanta de pe suportul pentru bagaje, unde mai era o geantă la fel ca a lui. Când trenul a oprit, omul a coborât liniștit. Dar liniștea aceasta nu a durat mult. După plecarea trenului, a constatat cu groază că geanta lui a rămas în tren, iar el luase cealaltă geantă. Problema era că în geanta lui se afla o cantitate foarte mare de bani (ar echivala acum cam cu două sute de milioane de lei). Nu vedea nicio șansă de a recupera banii, iar în vremea aceea, pentru o asemenea lipsă, pedeapsa era moartea. Dar proprietarul celeilalte genți era un frate adventist care, la coborâre, în București, și-a dat seama de eroare. Cu primul tren a revenit în Ploiești și l-a găsit pe casier arestat de poliție, la secția unde se dusese să anunțe pierderea banilor. Cât de fericit a fost omul că banii au fost recuperați și că a scăpat cu viață!

 

Majoritatea oamenilor par foarte liniștiți, deși trăiesc în starea de păcat, pentru că încă nu-și dau seama ce au pierdut și ce îi așteaptă. Dar, de îndată ce încep să-și înțeleagă sărăcia sufletească, nicio valoare a acestei lumi nu îi mai liniștește. Domnul Hristos a coborât pentru ca mai întâi să ne conștientizeze cu privire la ce am pierdut și să ne redea haina neprihănirii Sale. El a spus că ar trebui să căutăm mai întâi Împărăția cerurilor. (Matei 6:33)

 

Uneori, sunt lucruri pe care ni le dorim, iar lucrurile acelea nu sunt rele în sine. Nu este vorba despre droguri sau substanțe interzise sau alcool, ci despre lucruri care sunt bune în sine. Însă chiar și lucrurile acestea pot să devină o piedică în calea unei bune relații cu Dumnezeu. Gândește-te! Există asemenea ispite în viața ta?


Părerea mea