Pentru început, citește:

 

Luca 1:53 ”Pe cei flămânzi i-a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale”.

 

Luca 6:24 Dar vai de voi, bogaţilor, pentru că voi v-aţi primit aici mângâierea!”

 

Luca 18:18-23 Un fruntaş a întrebat pe Isus: „Bunule Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”  „Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.  Ştii poruncile: ‘Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta’.” „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinereţea mea”. Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”  Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat”.

 

Iacov 2:5 ”Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?”

 

Care este ideea comună din aceste texte?

 

Bucuria cercetătorului este aceea de a descoperi ceva ce nu a mai văzut înainte. De exemplu, niște săgeți făcute din pene ne fac să ne gândim la un războinic indian, în vreme ce un ciob de lut, cu un basorelief provenind de la o civilizație străveche, ne poate duce cu gândul la viața din Canaan, în vremea lui Iosua. Ruinele de la Sarmizegetusa ne duc cu gândul la dacii care au trăit în aceste locuri, în vreme ce o povestire biblică ne poate aduce înainte momente din zilele împăratului David sau ale profetului Daniel. Zile minunate, cu fapte mari făcute prin credință și prin puterea lui Dumnezeu. Uneori parcă îmi doresc să fi trăit și eu în vremea aceea. Dar, dacă stau și mă gândesc mai bine, nici timpul de acum nu este cu nimic mai prejos. Gândește-te numai la toate lucrurile pe care le poți face pentru a fi un martor pentru Dumnezeu, acolo unde locuiești, la școală, la locul de muncă sau printre prieteni.

 

Cuvintele pe care li le-a spus Isus ucenicilor, raportate în Luca 18:24-25, au fost ceva cu totul neașteptat pentru ucenici. Probabil că nu le-a venit să-și creadă urechilor. Ce le-a spus Isus? A vrut cumva să spună că bogățiile, banii, pământul sau casele sunt ceva rău, păcătos și că noi nu ar trebui să avem așa ceva?


Părerea mea