Ce legătură are cu mine?

 

La 14 iunie 1919, A. Brown şi J. Alcock au pornit de la Newfoundland într-un bombardier transformat, pe care îl numiseră Vimy. După 16 ore şi 12 minute, au aterizat pe un izlaz din Irlanda. Pe drum au avut atâtea defecţiuni, încât a fost o minune că au reuşit să ajungă. La şase ore de la decolare, generatorul acţionat de vânt s-a desfăcut şi s-a desprins de la aripă. S-a defectat şi aparatul de radio. Apoi, au văzut cum a căzut în ocean o parte din ţeava de eşapament. Câteva ore mai târziu înfruntau o furtună cumplită undeva, deasupra Atlanticului de Nord, luptându-se cu grindina, ploaia, fulgerele şi vijelia vântului. Erau aruncaţi încoace şi încolo ca o jucărie uşoară. Alcock a pierdut controlul asupra avionului, care a început să cadă în spirală, apropiindu-se cu mare iuţeală de ocean. Au pierdut din înălţime cam o mie cinci sute de metri, ajungând la douăzeci de metri deasupra valurilor înspumate, în clipa în care au reuşit să redreseze avionul. Peste câteva minute, când Brown a arătat spre busolă, Alcock a izbucnit în râs. Furtuna le întorsese nava şi acum se îndreptau cu toată viteza… înapoi, spre Newfoundland (Terra Nova)! Din fericire, busola funcţiona.

 

Şi noi avem o ţintă – căminul ceresc. Şi noi avem nevoie de o busolă care să ne călăuzească prin furtuna vieţii. Avem nevoie de o călăuză sigură şi adevărată, dacă vrem să rămânem pe direcţia cea bună şi să ajungem la destinaţie.

 

Biblia este singura călăuză sigură. E nevoie să ne verificăm cu ea în fiecare zi ca să vedem dacă mai suntem pe direcţia cea bună. Ne putem încrede în busola noastră cerească – ne va arăta totdeauna calea spre casă. Ţi-ai mai verificat poziţia în ultimul timp? Eşti pe direcţia bună?


Părerea mea