Ce importanţă are pentru mine?

 

Când se căsătoresc după planul lui Dumnezeu, cei doi îşi iau un angajament nu numai unul faţă de altul, ci şi faţă de Dumnezeu.

 

Chiar dacă relaţiile omeneşti sunt adesea întunecate de slăbiciuni, putem învăţa multe despre Dumnezeu – poate adesea învăţăm mai ales cum nu este El şi mult mai rar, în momente fericite, cum este. Nu putem dobândi o cunoaştere adevărată a lui Dumnezeu decât din Cuvântul Său, aşa cum ne este descoperită prin Duhul Sfânt, nu prin oameni – chiar dacă, într-o căsnicie bună, iubirea dintre soţi este un fel de „introducere” la o înţelegere mai profundă a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi.

 

Când într-o familie apar copii, este logic să credem că Dumnezeu Se va interesa şi mai mult de familia respectivă, pentru ca acei copii să crească şi să devină lucrători şi martori ai Săi.

 

În cercul familiei, iubirea şi respectul sunt reciproce. Părinţii trebuie să le ofere permanent copiilor iubire şi respect, iar aceştia, la rândul lor, să-şi iubească părinţii şi să-i respecte. Dumnezeu spune: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” (Exodul 20:12). Părinţii ar trebui să se poarte în aşa fel încât să merite să fie respectaţi de copiii lor.

 

Biblia mai spune: „Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept” (Efeseni 6:1). Dar, dacă părinţii le cer copiilor să facă ceva ce este contrar Cuvântului lui Dumnezeu, regula este: trebuie să ascultăm mai întâi de Dumnezeu.

 

Un cămin ideal este aşa cum a fost primul cămin, cel din Eden, în care domnea iubirea – faţă de Dumnezeu şi unul faţă de celălalt. Orice cămin care nu este la înălţimea acestui ideal are nevoie de o nouă scânteie din iubirea divină, care să readucă unirea, răbdarea şi înţelegerea reciprocă.

 

Familia este ca o bucătărie. Dacă Îl laşi pe Dumnezeu să fie bucătarul-şef, rețeta nu are cum să dea greş.


Părerea mea