Ce importanţă are pentru mine?

 

Când am de făcut o reparaţie sau revizia maşinii, merg cu ea la un mecanic priceput, care o cunoaşte şi ştie ce trebuie să-i facă. În niciun caz nu mă apuc eu să fac ceva la care nu mă pricep – dat fiind că sunt şi un „antitalent” în materie de mecanică. Nu am fost solicitat niciodată să susţin un concert de vioară, pentru că nu ştiu să cânt la vioară. Îi admir foarte mult pe oamenii talentaţi, aşa cum a fost Paganini, care a reuşit să cânte chiar atunci când i s-a rupt o coardă. Se spune că, odată, nu i-a mai rămas decât o coardă, dar el a reuşit să-şi cânte piesa până la capăt, pe acea singură coardă. Ce talent! Nu voi fi niciodată un evanghelist de talia lui George Vandeman, cel care a prezentat la „Vocea Speranţei” serialul „Stă scris”. Eu nu am un asemenea talent, dar am alte daruri.

 

Dumnezeu nu ne cere să facem lucruri la care nu ne pricepem sau pe care nu le putem face. Dar doreşte să folosim orice dar pe care îl avem, pentru slava Lui şi ca o expresie a iubirii faţă de El, dezvoltându-ne în felul acesta talentele. Faptul că nu ai un talent anume nu este o scuză ca să nu faci nimic.

 

Petru spunea: „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu; pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu, prin Isus Hristos” (1 Petru 4:10,11).

 

Se poate întâmpla să ne „ascundem” în spatele ideii că nu putem face un anumit lucru sau că nu avem un anumit talent şi să nu folosim şi deci să nu ne dezvoltăm talentele pe care le avem?

 

Gândeşte-te câteva minute şi notează pe o bucată de hârtie câteva dintre talentele cu care te-a înzestrat Dumnezeu. Dacă ţi-e greu să-ţi dai seama care sunt acestea, întreabă câteva persoane care te cunosc.


Părerea mea