Cum a putut Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea lui Iona?
Poate El să ne folosească și când nu avem deloc tragere de inimă? Iona s-a confruntat de două ori cu gânduri de sinucidere. Isus i-a învățat pe oameni să-i iubească și pe dușmanii lor cum se iubeau pe ei înșiși. Iona nu își iubea dușmanii, dar nici pe el însuși. Ce legătură există între cele două aspecte ale iubirii? Cum putem să menținem un echilibru, astfel încât să nu ne iubim prea mult pe noi înșine, dar nici prea puțin?