Citește Osea 11,8.9.

Totuşi cum să te dau, Efraime?
Cum să te predau, Israele?
Cum aş putea să-ţi fac ca Admei?
Sau să mă port cu tine ca şi cu Ţeboimul?
Mi se zbate inima în Mine
şi toată fiinţa-Mi freamătă de compasiune.

Nu voi lucra după mânia Mea cea aprigă,
nu mă voi întoarce să-l distrug pe Efraim,
căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om,
sunt Cel Sfânt din mijlocul tău
şi nu voi veni cu mânie.

Ce simte Dumnezeu în legătură cu necesitatea de a-i pedepsi pe copiii Săi? Vechea zicală a părinților: „Pe mine mă doare mai mult decât pe tine” se aplică și în dreptul lui Dumnezeu? Cum ar trebui să privim aceste texte în lumina morții lui Isus?

Citește Matei 12:41.

Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată alături de această generaţie şi o vor condamna, pentru că ei s-au pocăit la predica lui Iona, iar aici iată că se află Unul mai mare decât Iona!

Isus i-a condamnat pe contemporanii Săi pentru că nu se pocăiau și nu acceptau mesajul Său, deși era rostit de Cineva mai mare decât Iona (și timp de mult mai multe zile, nu doar trei). De ce au fost atât de mulți cei care L-au respins pe Isus, deși se închinau deja lui Dumnezeu? Ce i-a orbit în fața mesajului de iubire și compasiune pe care l-a adus Isus? Ce ar fi trebuit acei oameni să învețe din experiența lui Iona?