Citește rubrica Flash.

„Spiritul de îngâmfare al lui Naaman s-a răzvrătit împotriva soluției recomandate de Elisei. Râurile menționate de comandantul sirian erau înfrumusețate de dumbrăvile înconjurătoare, și mulți se adunau pe malurile acestor plăcute cursuri de apă să se închine idolilor lor. Pe Naaman nu l-ar fi costat atât de mult să coboare în unul dintre acele râuri. Dar numai prin ascultare de îndrumările precise ale prorocului putea găsi vindecare. Numai ascultarea voită avea să aducă rezultatul dorit.” (Profeți și regi, p. 249)

Compar-o cu următorul citat din Faptele apostolilor, p. 416:

„Puțini și-au dat seama de importanța cuvintelor rostite de Hristos atunci când, în sinagoga din Nazaret, El S-a anunțat ca fiind Cel Uns. El Și-a făcut cunoscută misiunea, aceea de a-i mângâia, de a-i binecuvânta și a-i mântui pe cei întristați și păcătoși. Apoi, văzând că mândria și necredința stăpâneau inimile ascultătorilor Săi, El le-a reamintit că, în trecut, Dumnezeu Se îndepărtase de poporul Său ales din cauza necredinței și a răzvrătirii lor și Se descoperise celor din țările păgâne, care nu au respins lumina Cerului. Văduva din Sarepta și Naaman Sirianul trăiseră potrivit întregii lumini pe care o avuseseră, de aceea ei au fost socotiți mult mai neprihăniți decât poporul ales al lui Dumnezeu, care se abătuse de la El și sacrificase principiile pentru o viață ușoară și onoare lumească.”