Citește următoarele cântări pe care Ellen White le citează atunci când îi descrie pe israeliți mergând la Ierusalim, pentru Sărbătoarea Paștelui:

Cântarea cântărilor 2:11-13;

pentru că, iată, iarna a trecut,
ploaia s-a oprit şi s-a dus![c]
Pe câmp răsar florile,
a venit timpul cântării
şi pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturicii!
Smochinii dau primele roade
şi florile viilor îşi răspândesc parfumul.
Ridică-te şi vino, iubita mea,
vino cu mine, frumoasa mea!

Psalmii 48:1,2;

Mare este Domnul
şi foarte vrednic de laudă,
în cetatea Dumnezeului nostru,
muntele Lui cel sfânt!
2 Frumoasă înălţime,
bucuria întregului pământ,
ca înălţimile Ţafon[a], aşa este muntele Sionului,
cetatea[b] marelui Împărat!

Psalmii 121:1,2;

Îmi voi ridica ochii spre munţi:
de unde-mi va veni ajutorul?
Ajutorul meu vine de la Domnul,
Care a făcut cerurile şi pământul.

122:1-6;

Mă bucur când mi se spune:
„Să mergem la Casa Domnului!“
Picioarele ni se opresc
la porţile tale, Ierusalime.
Ierusalimul este zidit ca o cetate
ce-şi adună poporul în unitate[a].
Acolo vin seminţiile,
seminţiile Domnului,
ca să laude Numele Domnului,
aşa cum s-a hotărât pentru Israel,
căci acolo sunt aşezate tronurile de judecată,
tronurile Casei lui David.
Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!
„Fie ca cei ce te iubesc să prospere[b]!

125:1,2.

Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sion
care nu poate fi clătinat, ci va sta pe vecie.
Cum sunt munţii împrejurul Ierusalimului,
aşa este Domnul împrejurul poporului Său
de acum şi până-n veci.