Cei care formează rămăşiţa lui Dumnezeu ar trebui:

  • Să rămână uniţi şi separaţi de lume?
  • Să meargă în lume şi să trăiască asemenea ei?
  • Să rămână curaţi în timp ce interacţionează cu lumea, în încercarea de a afla mai multe despre Dumnezeu şi rămăşiţa Sa?

„Au fost odată ca niciodată trei boabe de mazăre care locuiau într-o păstaie. S-au uitat unele la altele şi la pereţii din jurul lor şi au decis că lumea este verde. Vara a trecut, a venit toamna, iar păstaia a pocnit. Spre disperarea lor, boabele de mazăre au descoperit nu numai că întreaga lume nu este verde, dar că există şi diferite nuanţe de maro. Existau chiar şi alte nuanţe de ver- de. În disperare, una dintre boabe a apucat marginea păstăii şi a încercat să o închidă, astfel ca lumea să fie din nou verde. A doua boabă de mazăre a căzut din păstaie şi, cât de repede a putut, s-a făcut cât de maro a putut, astfel încât să nu fie observată. A treia boabă s-a uitat la păstaie şi la lumea de afară verde şi maro şi s-a hotărât că nuanţa ei de verde era exact elementul de care avea nevoie lumea de afară.” (Jack W. Provonsha, A Remnant in Crisis, p. 169)


Părerea mea