Sub lupa credinței

Geneza 1,1.26-29; 2,7.16-25; 3,1-6.15; Ps. 100,3; Is. 40,28; Fapte 17,26; Efseni 3,9; Evrei 1,1.2.10.

La-ntrebarea existenței: „Cine-s și de unde vin?

Și de ce prin valul vremii sunt spre moarte peregrin?”,

Se tot caută răspunsuri, se tot caută de zor,

Ignorând pe Cel ce este existenței Creator.

Pe altarul cercetării inventând răspuns, mereu,

Ard tămâia răzvrătirii cei creați de Dumnezeu,

Lepădându-și haina slavei trupului duhovnicesc,

Pentru chipul goliciunii ochilor care poftesc.

Ascultând ispititorul pierd al păcii legământ

Și edenica grădină dată lor de Cel Preasfânt.

„Unde ești?”, șoptește Domnul, încă, spre-al credinței vad,

„Să-i dau apa veșniciei și-al iertării nou răsad?”

Fiindcă pomul legii Sale nu-i opreliște, e har,

Untdelemn care menține al credinței felinar,

Pentru puntea ispășirii printre neguri de păcat,

Către dragostea divină care-n jertfă s-a-ntrupat.

Da, iubirea creatoare, modelându-ne din lut

După chip și-asemănare, ne e unic început.

Din frunziș de-ndreptățire, ne așteaptă să ieșim

Și pe drumul ascultării, prin credință să pășim!

Cornel Mafteiu

București, 31.03.2021