Vești misionare – 2 ianuarie 2021

Tras pe sfoară (Ucraina)

de Andrew McChesney, redactor la Adventist Mission

Un diacon adventist nu s-a așteptat niciun moment să fie tras pe sfoară de o mamă și fiul ei adolescent, pe care i-a invitat în casa lui după ce aceștia au fugit de conflictul din estul Ucrainei. Dar nu are niciun regret. „Am acționat cu inimile sincere pentru Dumnezeu și El va judeca între ea și noi”, a spus Valentin Zaițev.
Povestea a început în 2015, când Valentin a aflat că un prim val de persoane strămutate a ajuns în orașul Mykolaiv de la Marea Neagră. Calvarul prin care treceau acești oameni i-a atins inima. Prin urmare, Valentin, care era maistru în construcții, a pornit împreună cu soția lui către un fel de cămin administrat de guvern, unde au găsit cincizeci de persoane strămutate, ce locuiau în două clădiri, câte șase-opt oameni în cameră. Valentin s-a prezentat ca fiind creștin și a cerut să afle de la acești oameni care sunt nevoile lor. Aceștia au răspuns imediat că au nevoie de scutece pentru copii mici și șervețele umede. „Ne-am dus la un supermarket și am cumpărat ambele articole”, a spus Valentin. „Apoi am întrebat ce altceva le-am putea oferi și au cerut lenjerie de corp, articole de igienă feminină și cartofi. În afară de un loc unde să stea, autoritățile nu le dăduseră mare lucru.”
Pe măsură ce relația de prietenie creștea, Valentin și-a invitat noii prieteni să studieze Biblia. Unsprezece dintre ei au fost de acord și un pastor adventist a început să studieze cu ei în fiecare seară. După aceea, la acel cămin au avut loc acte de violență și un tânăr de nouăsprezece ani, Valeri, a fost spitalizat cu plăgi înjunghiate. Când Valentin și soția lui l-au vizitat la spital, mama adolescentului, Natașa, s-a rugat de ei să le găsească un alt loc unde să stea. Valentin stătea cu chirie într-un apartament cu trei camere și a pus la dispoziție o cameră pentru această mamă și fiului ei.

Pentru o vreme, totul a părut să fie în ordine. Natașa chiar a participat la întâlnirile bisericii adventiste. După aceea însă, Valentin a descoperit că nu era atât de săracă cum pretindea și că profita de bunătatea oamenilor pentru a-i escroca de bani. „I-am hrănit pe ea și pe fiul ei și le-am plătit factura telefonică”, spune el. „Apoi, am aflat că nu erau săraci și le-am cerut să se mute.” Natașa și fiul ei locuiseră cu familia lui timp de șase luni.
Privind înapoi, Valentin spune că experiența a fost o binecuvântare. Natașa s-a dovedit a fi un mare ajutor în casă, gătind, spălând și ocupându-se de cei trei copii mici ai lor. Însă cea mai mare binecuvântare, spune el, a fost ocazia de a manifesta dragoste față de ea. „Am primit bucurie și binecuvântări deoarece am putut să slujim altcuiva”, spune el. „Familia noastră a devenit mai bună. Nu aș proceda deloc altfel.”
Valentin crede că este important să ajuți pe oricine, indiferent dacă aceste persoane Îl acceptă sau nu pe Isus.
„Datoria noastră este să trăim și să slujim, iar de restul se ocupă Dumnezeu”, spune el. „Noi udăm cu bunătate, iar Dumnezeu adună roadele.”
O parte din darurile din al treisprezecelea Sabat al acestui trimestru vor ajuta la construirea unei școli elementare și a unui liceu în Bucha, Ucraina.