Comentarii inspirate (st. 10)

Un mod practic de a te implica

Sabat după-amiază, 29 august

Este o mare lucrare de făcut și via Domnului are nevoie de lucrători. Misionarii trebuie să intre în câmp cât nu sunt împiedicați să o facă. Acum ușile sunt deschise peste tot. Elevii nu trebuie să aștepte să-și completeze anii de studiu, pentru că anii ce ne stau înainte nu sunt mulți și trebuie să lucrăm cât încă este ziuă. …
Înțelegeți că, prin aceste cuvinte, nu spun nimic pentru slăbirea educației, ci vorbesc pentru a-i avertiza pe cei aflați în pericolul de a duce ceea ce este legal dincolo de limita legalului și de a pune prea mult preț pe educația pământească. Eu insist asupra dezvoltării unei experiențe creștine, pentru că, fără aceasta, educația nu va fi de niciun folos. – Sfaturi pentru părinți, profesori și elevi, p. 416

Ca popor, noi nu suntem suficient de conștienți de timpul scurt pe care îl avem la dispoziție pentru lucrare și nu înțelegem dimensiunile misiunii pentru timpul acesta. În curând vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra. Dumnezeu cheamă bărbați și femei să se pregătească în vederea lucrării Sale speciale pentru aceste zile din urmă, consacrându-se împlinirii voinței Lui și studiind Scripturile cu seriozitate. El îi cheamă acum pe toți cei care pot să lucreze. Dacă se vor angaja în lucrare cu sinceritate și cu umilință și vor face tot ce le stă în putință, vor dobândi o experiență mai vastă. Ei vor avea o mai bună cunoaștere a adevărului și vor ști mai bine cum să ajungă la sufletul oamenilor și cum să-i ajute exact acolo unde au cea mai mare nevoie de ajutor. Acum, chiar acum, este nevoie de lucrători pentru Dumnezeu. Lanurile sunt deja albe și gata pentru seceriș, dar secerătorii sunt puțini. – Schițe din viața lui Ellen G. White, pp. 211–212

Aproape de noi şi mai departe sunt oameni, nu doar tineri, ci de toate vârstele, care trăiesc în sărăcie şi necazuri, cufundaţi în păcat şi apăsaţi de un sentiment de vinovăţie. Lucrarea slujitorilor lui Dumnezeu este să caute aceste suflete, să se roage cu ele şi pentru ele şi să le conducă pas cu pas la Mântuitorul.

Dar cei care nu recunosc cerinţele lui Dumnezeu nu sunt singurii care sunt în suferinţă şi care au nevoie de ajutor. În lumea de azi, în care domnesc egoismul, lăcomia şi asuprirea, mulţi dintre adevăraţii copii ai lui Dumnezeu sunt în nevoie şi în nenorocire. În locuri umile şi mizere, înconjuraţi de sărăcie, de boală şi de vinovăţie, mulţi îşi poartă cu răbdare povara de suferinţă şi încearcă să le aducă mângâiere celor deznădăjduiţi şi doborâţi de păcat de lângă ei. Mulţi dintre ei le sunt aproape necunoscuţi bisericilor sau pastorilor, dar ei sunt luminile Domnului, care luminează în mijlocul întunericului. Pentru aceştia, Domnul manifestă o grijă specială şi îi cheamă pe cei care sunt poporul Său să fie braţul Său de ajutor în alinarea nevoilor lor. Oriunde există o biserică, trebuie să se acorde o atenţie specială căutării celor din această categorie, pentru a-i ajuta. – Mărturii, vol. 6, p. 255

Duminică, 30 august: Grupele mici, planul lui Dumnezeu

Fiul este plinătatea manifestată a Dumnezeirii. Cuvântul lui Dumnezeu declară că El este „întipărirea Ființei Lui”. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”
Mângâietorul, pe care Domnul Hristos a făgăduit că îl va trimite după ce Se va înălța la cer, este Duhul Sfânt în toată plinătatea Dumnezeirii, care face vizibilă puterea harului divin pentru toți aceia care Îl primesc pe Hristos ca Mântuitor personal și cred în El. Sunt trei Persoane vii în acest trio ceresc; în Numele acestor trei puteri – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – sunt botezați cei care Îl primesc pe Hristos cu o credință vie și aceste puteri vor conlucra cu supușii ascultători ai Cerului, în eforturile lor de a trăi o viață nouă în Hristos. – Evanghelizare, pp. 614–615

Duhul Sfânt era cel mai de seamă dar pe care-l putea cere de la Tatăl pentru înălțarea poporului Său. Duhul trebuia să fie dat ca o putere înnoitoare, căci, fără aceasta, jertfa lui Hristos n-ar fi folosit la nimic. În decursul veacurilor, puterea răului se întărise, iar supunerea oamenilor față de această putere satanică era uluitoare. Păcatul nu putea să fie oprit și înfrânt decât prin mijlocirea celei de a treia Persoane a Dumnezeirii, care urma să vină nu cu puterea schimbată, ci cu plinătatea puterii dumnezeiești. Doar Duhul face să aibă efect tot ce a făcut Mântuitorul lumii. Prin Duhul ajunge inima curată. Prin Duhul ajunge credinciosul părtaș de natură dumnezeiască. Hristos a dat Duhul Său cu putere divină, pentru a birui toate înclinațiile spre rău, moștenite și cultivate, și pentru a întipări caracterul Său în biserică. – Hristos, Lumina lumii, p. 671

Cei care sunt botezați în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh declară în mod public, încă de la începutul vieții lor de creștini, că ei au ascultat de invitația: „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic” (2 Corinteni 6:17,18). …
Cei care au primit semnul lui Dumnezeu prin botez, să ia seama la aceste lucruri, amintindu-și că Domnul Și-a pus semnătura asupra lor, declarându-i fii și fiice ale Sale.
Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, puteri infinite și atotștiutoare, îi primesc pe aceia care intră cu adevărat în relația de legământ cu Dumnezeu. Ei sunt prezenți la fiecare botez pentru a-i recunoaște pe candidații care au renunțat la lume și L-au primit pe Domnul Hristos în templul sufletului. Acești candidați au intrat în familia lui Dumnezeu și numele lor sunt scrise în cartea vieții Mielului. – Comentariile lui Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 6, p. 1075

Luni, 31 august: Grupele mici în Scriptură

Dumnezeu i-a dat lui Moise o îndrumare specială pentru conducerea lucrării Sale. El i-a poruncit să se asocieze cu oameni care să-i fie sfătuitori, pentru ca responsabilitățile lui să poată fi mai ușoare. Mesajul dat lui Moise prin Ietro era următorul: „Acum ascultă glasul meu: am să-ți dau un sfat și Dumnezeu va fi cu tine! Fii tălmaciul poporului înaintea lui Dumnezeu și du pricinile înaintea lui Dumnezeu. Învață-i poruncile și legile și arată-le calea pe care trebuie s-o urmeze și ce trebuie să facă. Alege din tot poporul oameni destoinici … pune-i peste popor drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece. Ei să judece poporul în tot timpul, să aducă înaintea ta toate pricinile însemnate, iar pricinile cele mai mici să le judece ei înșiși. În felul acesta îți vei ușura sarcina, căci o vor purta și ei împreună cu tine.” …
Sfatul acesta ne este adresat nouă și ar trebui să fie respectat. – Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pp. 340–341

Ordinea care a fost menținută în prima biserică creștină le-a dat credincioșilor posibilitatea de a înainta cu putere, ca o oștire bine disciplinată, îmbrăcată cu armura lui Dumnezeu.

Grupele de credincioși, deși risipite pe un teritoriu întins, erau toate membre ale aceluiași trup; toți se mișcau în unire, în armonie unul cu altul. Când dezbinarea se ivea într-o biserică locală, așa cum s-a întâmplat mai târziu în Antiohia și oriunde, și credincioșii nu puteau să ajungă la o înțelegere între ei, nu se îngăduia ca asemenea probleme să ajungă să producă dezbinare în biserică. De aceea, cazurile erau trimise să fie judecate de un consiliu general al întregului corp al credincioșilor, alcătuit din delegați aleși din diferite biserici locale, împreună cu apostolii și bătrânii care aveau slujbe de răspundere, în calitate de conducători. În felul acesta, eforturile lui Satana de a ataca biserica în locuri izolate erau preîntâmpinate prin acțiunea unită din partea tuturor, iar planurile vrăjmașului de a rupe și a nimici erau zădărnicite. – Faptele apostolilor, p. 95

Domnul dorește ca poporul Său să se trezească și să facă lucrarea rânduită lui. Răspunderea de a avertiza lumea nu stă numai asupra pastorului. Membrii laici ai bisericii trebuie să se implice în lucrarea de salvare a sufletelor. … Să se organizeze grupuri care să lucreze pentru suflete. Membrii bisericii să-și viziteze vecinii și să le deschidă Scripturile. Unii s-ar putea să fie trimiși să lucreze la garduri și astfel, prin planuri înțelepte, adevărul poate fi predicat peste tot.
Perseverând în această lucrare, ni se va da tot mai multă iscusință și mulți vor vedea roadele muncii lor în ce privește salvarea de suflete. Cei care se vor converti îi vor învăța pe alții la rândul lor. Astfel, sămânța va fi semănată în multe locuri, iar adevărul va fi proclamat tuturor. – Lucrarea misionară medicală, p. 313

Marți, 1 septembrie: Organizați în vederea slujirii

În fiecare oraș mare ar trebui să existe corpuri de lucrători organizați, disciplinați; nu doar unul sau doi, ci mai mulți ar trebui puși la lucru. …
Mi-a fost arătat că lucrarea noastră pentru iluminarea oamenilor din orașele mari nu a fost atât de bine organizată și nici metodele de lucru nu au fost atât de eficiente ca în alte biserici care nu au această lumină mare, pe care noi o socotim esențială. De ce stau lucrurile astfel? …
Ar trebui să se acorde mai multă atenție instruirii și formării de misionari, cu mențiunea specială că vor lucra în orașele mari. Fiecare grup de lucrători ar trebui să se afle sub călăuzirea unui conducător competent și lucrătorilor ar trebui să li se spună mereu că trebuie să fie misionari în sensul cel mai înalt al cuvântului. O astfel de lucrare sistematică, dacă va fi condusă în mod înțelept, va avea rezultate binecuvântate. – Lucrarea misionară medicală, pp. 300–301

Să se organizeze acum grupuri de câte doi și să lucreze în Spiritul lui Hristos, urmând planurile Sale. Chiar dacă vreun Iuda s-ar strecura în rândurile lucrătorilor, Domnul Se va îngriji de lucrare. Îngerii Săi vor merge înainte și vor pregăti calea. Înainte de acest timp, fiecare oraș mare trebuie să fi auzit solia de mărturie și mii de oameni să fi luat cunoștință de adevăr. Treziți comunitățile și scoateți lumina de sub obroc! – Lucrarea misionară medicală, p. 303

O lucrare specială ar trebui făcută în locurile în care oamenii vin și pleacă în mod continuu. Domnul Hristos a lucrat în Capernaum deoarece acesta era un loc de trecere pentru mulți călători și unde mulți zăboveau adesea.
Domnul Hristos i-a căutat pe oameni acolo unde se aflau ei și a așezat înaintea lor marile adevăruri cu privire la Împărăția Sa. Când mergea din loc în loc, El îi binecuvânta și mângâia pe cei în suferință și îi vindeca pe bolnavi. Aceasta este lucrarea noastră. Grupuri mici trebuie să pornească să facă lucrarea pe care Domnul Hristos le-a încredințat-o ucenicilor Săi. În timp ce lucrează ca evangheliști, ei pot să-i viziteze pe cei bolnavi, să se roage cu ei și, dacă este nevoie, să îi trateze, nu cu medicamente, ci prin intermediul remediilor oferite de natură. – Sfaturi pentru sănătate, pp. 500–501

Necesitatea unei religii practice trebuie să le fie transmisă celor care acceptă teoria adevărului. Pastorii trebuie să-şi păstreze propriul suflet în dragostea lui Dumnezeu şi după aceea să-i convingă pe oameni de nevoia unei consacrări personale, a unei convertiri personale. Toţi trebuie să dobândească o experienţă personală; trebuie să-L aibă pe Hristos întronat în inimă și Spiritul Său să le controleze sentimentele, altfel mărturisirea lor de credinţă nu va avea nicio valoare şi starea lor va fi cu mult mai rea decât dacă n-ar fi auzit niciodată adevărul.
Grupurile mici care acceptă adevărul trebuie să fie organizate în aşa fel, încât să se asigure prosperitatea bisericii. Cineva poate fi desemnat să conducă pentru o săptămână sau pentru o lună, apoi altcineva pentru alte câteva săptămâni. În felul acesta, diferite persoane pot fi înrolate în lucrare… . – Mărturii, vol. 5, p. 619

Miercuri, 2 septembrie: Grupele mici în Noul Testament

Curând după sosirea sa la Corint, Pavel „a găsit pe un iudeu numit Aquila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila”. Aceștia aveau „același meșteșug” ca și el. Izgoniți în urma decretului lui Claudius, care poruncea ca toți iudeii să părăsească Roma, Aquila și Priscila veniseră la Corint, unde își deschiseseră un atelier de corturi. Pavel s-a interesat de ei și, aflând că se temeau de Dumnezeu și căutau să stea departe de influențele molipsitoare de care erau înconjurați, „a rămas la ei și lucrau. … Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat și îndupleca pe iudei și pe greci” (Faptele 18:2-4). – Faptele apostolilor, p. 349

În lucrarea evanghelistică, să pornească împreună câte doi sau mai mulți. Să-i viziteze pe oameni, rugându-se, cântând, dând învățătură, explicând Scripturile și slujind celor bolnavi. Unii se pot întreține ca librari ambulanți, alții, asemenea apostolului, pot practica o anumită meserie sau pot depune eforturi în alte tipuri de munci. În timp ce înaintează în acea lucrare, dându-și seama de neputința lor, dar depinzând cu umilință de Dumnezeu, ei câștigă o experiență binecuvântată. Domnul Isus merge înaintea lor, iar ei găsesc favoare și ajutor printre cei bogați și printre cei săraci. …
Este nevoie în întreaga lume de soli ai îndurării. Familii creștine sunt chemate să meargă în comunități care se află în întuneric și rătăcire, să meargă în câmpuri din străinătate, să afle care sunt nevoile semenilor lor și să lucreze pentru cauza Maestrului. Dacă asemenea familii s-ar stabili în locurile întunecate ale pământului, locuri în care oamenii sunt învăluiți în negură spirituală, și ar lăsa ca lumina lui Hristos să strălucească prin ei, ce lucrare nobilă s-ar înfăptui! – Divina vindecare, pp. 154–155

După multe și inevitabile întârzieri, Pavel a ajuns, în cele din urmă, la Corint, scena unei atât de agitate lucrări în trecut, iar de o vreme obiectul unei atenții deosebite. El a constatat că mulți dintre primii credincioși încă îl priveau cu multă dragoste, ca pe unul care le adusese cel dintâi lumina Evangheliei. Când i-a salutat pe acești ucenici și a văzut dovezile credincioșiei și zelului lor, el s-a bucurat de faptul că lucrarea lui în Corint nu fusese în zadar.
Credincioșii corinteni, așa porniți cândva să piardă din vedere înalta lor chemare în Hristos, dezvoltaseră un puternic caracter creștin. Cuvintele și faptele lor arătau puterea transformatoare a harului lui Dumnezeu și ei erau acum o puternică forță spre bine în acel centru al păgânismului și al superstiției. În compania însoțitorilor săi iubiți și a acestor credincioși convertiți, spiritul obosit și tulburat al apostolului a găsit odihnă. – Faptele apostolilor, p. 372

„În ziua Sabatului”, continuă Luca, „am ieșit afară pe poarta cetății, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos și am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă. Una din ele, numită Lidia, vânzătoare de purpură din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu și asculta. Domnul i-a deschis inima.” Lidia a primit cu bucurie adevărul. Ea și casa ei s-au convertit și au fost botezați și Lidia a stăruit de apostoli să facă din casa ei un cămin al lor. – Faptele apostolilor, p. 212

Joi, 3 septembrie: Dinamica grupelor mici

Chemându-i pe cei doisprezece în jurul Său, Hristos le-a poruncit să plece câte doi prin orașe și sate. Nimeni nu a fost trimis singur, ci frate a fost asociat cu frate, prieten cu prieten. Astfel ei se puteau ajuta și încuraja unul pe altul, sfătuindu-se și rugându-se împreună. Tăria fiecăruia completa slăbiciunile celuilalt. În același fel El i-a trimis apoi pe cei șaptezeci. A fost planul Mântuitorului ca mesagerii Evangheliei să fie întovărășiți astfel. Lucrarea de evanghelizare din zilele noastre ar fi mult mai plină de succes dacă acest exemplu ar fi urmat mai îndeaproape. – Lucrarea de binefacere, p. 61

Bisericile noastre trebuie să coopereze în lucrarea de cultivare spirituală, cu speranţa de a culege recolta în curând. … Terenul este bătătorit, dar pământul nedesţelenit trebuie să fie arat, pentru că trebuie să fie semănate seminţele neprihănirii. Nu vă opriţi, învăţători iubiţi de Dumnezeu, ca şi când nu aţi fi siguri dacă să faceţi sau nu o lucrare care va creşte pe măsură ce vă veţi angaja tot mai mult în ea. Nu cedaţi, nici nu vă descurajaţi! Cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie. „Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9). Nu uitaţi că nu vă puteţi încrede în voi înşivă.
Noi trebuie să ne rugăm aşa cum nu ne-am mai rugat niciodată înainte nu numai ca să fie trimişi lucrători în marele câmp al secerişului, ci şi ca să avem o concepţie clară cu privire la adevăr, astfel încât, atunci când vor veni mesagerii adevărului, să putem accepta mesajul şi să-l respectăm pe mesager. – Mărturii, vol. 6, p. 420

Ar trebui să ţinem adunări de rugăciune, cerându-I Domnului să deschidă calea pentru ca adevărul să intre în fortăreţele unde Satana şi-a aşezat tronul şi să împrăştie umbrele pe care el le-a aruncat pe calea celor pe care caută să-i înşele şi să-i distrugă. Avem asigurarea: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” (Iacov 5:16). Solicitaţi rugăciuni pentru sufletele pentru care lucraţi, prezentaţi-le înaintea bisericii ca subiecte de rugăciune. Va fi exact lucrul de care membrii bisericii au nevoie pentru ca mintea să le fie abătută de la micile dificultăţi pe care le întâmpină și ca să simtă o mare povară, un interes personal pentru un suflet care este gata să piară. Alegeţi apoi un alt suflet şi încă un altul, căutând în fiecare zi călăuzire de la Dumnezeu, punând orice lucru înaintea Lui în rugăciune stăruitoare şi acţionând cu înţelepciune divină. Când veţi face astfel, Dumnezeu vă va da Duhul Sfânt, care să convingă şi să convertească sufletul. – Mărturii, vol. 6, p. 80

Membrii să formeze grupe mici, care să lucreze nu doar pentru membrii bisericii, ci şi pentru necredincioşi. Dacă într-un loc sunt doar doi sau trei care cunosc adevărul, aceştia să formeze o grupă de lucrători. Să păstreze legătura unirii neclintită, apropiindu-se unii de alţii în dragoste şi în unitate, încurajându-se unul pe altul să meargă înainte, fiecare primind curaj şi putere din sprijinul celorlalţi. Să manifeste îngăduinţa şi răbdarea lui Hristos, nerostind cuvinte pripite, ci folosindu-şi darul vorbirii pentru a se zidi unul pe altul în cea mai sfântă credinţă. Să lucreze în dragostea lui Hristos pentru cei din afara staulului… . Lucrând şi rugându-se în Numele lui Hristos, numărul lor va creşte. – Maranatha, p. 38

Vineri, 4 septembrie

Pentru studiu suplimentar:
Asemenea lui Hristos, cap. „Ospitalitatea Lidiei” (25 noiembrie);
Slujitorii Evangheliei, cap. „Rugăciunea tainică” pp. 254–258.