Posibilități nelimitate

Sabat după-amiază, 1 august

În fiecare perioadă a istoriei acestui pământ, Dumnezeu a avut oameni pregătiți pentru orice ocazie în care a fost nevoie de ei, oameni cărora le-a spus: „Voi sunteți martorii Mei.” În fiecare epocă au existat oameni evlavioși, care au adunat razele de lumină ce străluceau pe calea lor și au vestit cuvintele lui Dumnezeu. Enoh, Noe, Moise, Daniel și lista lungă de patriarhi și profeți – toți aceștia au fost slujitori ai neprihănirii. Ei nu au fost infailibili; și ei erau oameni slabi și supuși greșelii, dar Domnul a lucrat prin ei, pentru că s-au consacrat în slujba Sa.
De la înălțarea Sa la cer, Domnul Hristos, Capul bisericii, a continuat să lucreze în lume, folosindu-Se de ambasadorii Săi aleși, prin care le-a vorbit oamenilor și a împlinit nevoile lor. Poziția celor chemați de Dumnezeu în lucrarea de sfătuire și de propovăduire a învățăturii necesare pentru zidirea bisericii este caracterizată de o responsabilitate deosebit de serioasă. Ca slujitori ai lui Hristos, ei trebuie să-i îndemne stăruitor pe oameni să se împace cu Dumnezeu și pot aduce la îndeplinire această misiune doar dacă primesc înțelepciune și putere din cer. – Slujitorii Evangheliei, p. 13

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru privilegiul de a ne numi martorii Săi! Și, dacă suntem martori, trebuie să vorbim pentru Hristos şi să-L înălţăm între colegii noştri. Când vedem că ardoarea şi zelul religios al vreunui coleg se răceşte, noi trebuie să-l ajutăm şi să-l încurajăm, să ne rugăm cu el şi pentru el, ca să poată fi martor adevărat pentru Dumnezeu. …
Voi trebuie să fiţi instrumentul prin care Dumnezeu îi vorbeşte sufletului. Lucruri preţioase vă vor fi aduse aminte şi, cu o inimă plină până la refuz de iubirea lui Isus, veţi rosti cuvinte de interes şi de importanţă vitală. Simplitatea şi sinceritatea voastră vor fi foarte convingătoare şi cuvintele voastre vor fi înregistrate în cărţile din ceruri ca fiind potrivite, asemenea unor mere de aur în panere de argint. Dumnezeu le va face un potop vindecător de influenţă cerească, trezind convingerea şi dorinţa, iar Isus va adăuga mijlocirea Sa la rugăciunile voastre şi va cere pentru păcătos darul Duhului Sfânt şi Îl va revărsa asupra sufletului său. Iar printre îngerii lui Dumnezeu va fi bucurie pentru un singur păcătos care se pocăieşte. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 274 (24 septembrie)

Cei care Îl iubesc pe Isus își vor aduce viața în armonie cu voința Sa. … Prin harul lui Dumnezeu ei sunt făcuți în stare să păstreze principiile în curăția lor neîntinată. Îngerii sfinți sunt aproape de ei, iar Hristos este descoperit în modul statornic în care țin la adevăr. Ei sunt ostașii lui Hristos, care dau, ca martori credincioși, o mărturie hotărâtă în favoarea adevărului. Ei arată că există o putere spirituală care îi poate face în stare pe toți, bărbați și femei, să nu se clintească nici cu un centimetru de la adevăr și dreptate, oricare ar fi darurile pe care li le-ar putea oferi oamenii. Unii ca aceștia, oriunde s-ar afla, vor fi onorați de Cer pentru că și-au conformat viața cu voința lui Dumnezeu fără să se gândească la sacrificiile pe care vor trebui să le facă. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 247 (27 august)

Duminică, 2 august: Daruri diferite, unitate în slujire

Unitatea înseamnă putere, iar Domnul doreşte ca adevărul acesta să fie arătat continuu de toţi membrii bisericii lui Hristos. Toţi trebuie să fie uniţi în dragoste, în blândeţe şi în smerenia inimii. Să lucreze aşa cum a lucrat Hristos, fiind organizaţi într-o societate a credincioşilor, în scopul de a-şi uni şi de a-şi răspândi influenţa. Ei trebuie să arate mereu amabilitate şi respect unii faţă de alţii. Fiecare talent îşi are locul lui şi trebuie să fie păstrat sub conducerea Duhului Sfânt. …
Biserica este unită prin legăturile sfinte ale părtăşiei pentru ca fiecare membru să poată beneficia de influenţa celorlalţi. Toţi trebuie să se angajeze în legământul dragostei şi al armoniei. Principiile şi darurile creştine ale întregii societăţi a credincioşilor trebuie să contribuie împreună la puterea şi activitatea ei armonioasă. Fiecare credincios să beneficieze şi să se dezvolte prin influenţa înnobilatoare şi transformatoare a diferitelor aptitudini ale celorlalţi membri, deoarece însuşirile care îi lipsesc unuia ar putea să fie manifestate într-o măsură mult mai mare de altul. Toţi membrii trebuie să se unească, pentru ca biserica să poată ajunge o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni. – Solii alese, cartea 3, pp. 15–16

Este hotărârea lui Dumnezeu ca slujitorii Lui să aibă daruri diferite. Este planul Său ca oameni cu minți diferite să fie aduși în biserică pentru a fi împreună-lucrători cu El. Noi întâlnim oameni diferiți și este nevoie de daruri diferite. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să lucreze în perfectă armonie. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu suntem toți exact la fel, însă trebuie ca toți să avem același spirit – spiritul care este în Hristos. Apostolul Ioan nu era la fel ca apostolul Petru. Fiecare a trebuit să-și supună particularitățile și să-și îmblânzească temperamentul pentru a se putea ajuta unul pe altul prin credința în adevăr și sfințirea adevărului. …
Noi trebuie să învățăm să fim îngăduitori cu particularitățile celor din jurul nostru. Dacă voința noastră se află sub stăpânirea voinței lui Hristos, cum putem fi în dezacord cu frații noștri? Dacă suntem în dezacord, putem ști că aceasta este din cauză că eul trebuie să fie răstignit. Acela pe care Hristos îl eliberează este liber cu adevărat. Noi nu suntem cu totul în Hristos decât dacă ne iubim unul pe altul așa cum ne-a iubit Isus pe noi. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 262 (10 septembrie)

După cum toate componentele organismului uman se unesc pentru a forma un întreg şi fiecare îşi îndeplineşte rolul în ascultare de inteligenţa care guvernează întregul, la fel şi membrii bisericii lui Hristos trebuie să fie uniţi într-un corp armonios, care să se supună inteligenţei sfinţite a întregului. …
Fiecare dintre noi ar trebui să simtă responsabilitatea personală care îi revine, ca membru al bisericii vizibile şi ca lucrător în via Domnului. … Preţiosul nostru Mântuitor ne-a invitat să ne alăturăm Lui şi să unim slăbiciunea noastră cu puterea Lui, ignoranţa noastră cu înţelepciunea Lui, nevrednicia noastră cu meritele Lui. – Mărturii, vol. 4, p. 16

Luni, 3 august: Dumnezeu, Dătătorul tuturor darurilor bune

Dumnezeu are pretenții asupra ta. El te-a binecuvântat cu viață, cu sănătate, cu capacități și cu puteri raționale pe care poți, dacă vrei, să le îmbunătățești tot mai mult sau poți abuza de ele, supunându-le controlului lui Satana. Tu răspunzi înaintea lui Dumnezeu pentru abilitățile pe care El ți le-a dat. Făcând ce poți tu mai bine cu posibilitățile pe care le ai, poți ajunge să fii potrivit pentru o lucrare folositoare și pentru slujire. Nu trebuie să aspiri la o lucrare măreață, să tânjești după lucruri mari, ci poți să faci lucrarea ta, oricât de mică ar fi, cu simțământul responsabilității că o faci pentru a fi plăcută înaintea lui Dumnezeu. Și dacă faci bine această mică lucrare, Dumnezeu îți va încredința o alta, mai mare. …
Amintește-ți că Dumnezeu îi va folosi pe toți copiii Săi, dacă ei vor să I se predea Lui. El are un loc stabilit și o lucrare anume pentru fiecare. Sunt mulți – și tu te numeri printre ei – care cred că Dumnezeu nu poate să îi folosească. Să nu mai gândești așa! Tu poți să-ți faci lucrare ta mică într-un mod care să-L onoreze pe Dumnezeu. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 243 (22 august)

Când Hristos S-a plecat pe malul Iordanului după ce a fost botezat, cerurile s-au deschis și Duhul Sfânt a coborât în forma unui porumbel, asemenea aurului strălucitor, și L-a înconjurat cu slava Sa. Și din cerul înalt s-a auzit glasul lui Dumnezeu zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.” Rugăciunea lui Hristos făcută în favoarea omului a deschis porțile cerului și Tatăl a răspuns, acceptând cererea făcută pentru omenirea căzută. Domnul Isus S-a rugat ca înlocuitor și garant al nostru și acum familia omenească poate găsi intrare la Tatăl prin meritele Fiului Său preaiubit. … Comunicarea între om și Creatorul său încetase, dar acum se deschisese calea de a se întoarce la casa Tatălui. … Poarta cerului a fost lăsată deschisă și slava de la tronul lui Dumnezeu strălucește în inimile acelora care Îl iubesc. Lumina care L-a înconjurat pe Fiul lui Dumnezeu, va străluci pe cărarea tuturor celor ce calcă pe urmele Sale. – My Life Today, p. 260

Hristos i-a promis bisericii Sale darul Duhului Sfânt și această făgăduință ne aparține în aceeași măsură ca primilor ucenici.
Noi ar trebui să ne rugăm cu ardoare pentru coborârea Duhului Sfânt, așa cum s-au rugat ucenicii la Ziua Cincizecimii. Dacă ei au avut nevoie atunci, cu cât mai mult avem nevoie noi, astăzi!
Măsura în care vom primi Duhul Sfânt va fi proporțională cu dorința noastră, cu credința exercitată și cu felul în care vom folosi lumina și cunoștința care ne vor fi date.
Duhul Sfânt dăruiește iubire, bucurie, pace, putere și mângâiere; este ca un izvor de apă care țâșnește spre viață veșnică. Binecuvântarea aceasta este le oferită fără plată tuturor. – The Faith I Live By, p. 53

Marți, 4 august: Scopul pentru care sunt oferite darurile spirituale

Hristos le încredințează slujitorilor „avuția Sa” – ceva care trebuie folosit pentru El. Domnul Hristos îi dă „fiecărui om o lucrare de făcut”. Fiecare își are locul său în planul veșnic al Cerului. Fiecare trebuie să lucreze în cooperare cu Domnul Hristos pentru mântuirea oamenilor. După cum este sigur că în locașurile cerești a fost pregătit un loc pentru noi, tot atât de sigur este faptul că pe pământ ne-a fost desemnat un loc special, în care trebuie să lucrăm pentru Dumnezeu.
Talanții cu care a înzestrat Domnul Hristos biserica Sa reprezintă în mod deosebit darurile și binecuvântările date de Duhul Sfânt. „De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștință, datorită aceluiași Duh; altuia credința, prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi și altuia, tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și același Duh, care dă fiecăruia în parte cum voiește” (1 Corinteni 12:8-11). Nu toți oamenii primesc aceleași daruri, dar fiecărui slujitor al Domnului îi este făgăduit un dar al Duhului Sfânt. – Parabolele Domnului Hristos, pp. 326–327

Domnul Hristos, strălucirea slavei Tatălui, a venit pe pământ pentru a fi Lumina lumii. El a venit pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu printre oameni și despre El este scris că a fost uns cu „Duhul Sfânt și cu putere” și că „umbla din loc în loc, făcând bine” (Faptele 10:38). În sinagoga din Nazaret, Domnul Isus a spus: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea și orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului” (Luca 4:18,19). Aceasta este lucrarea pe care le-a încredințat-o Domnul ucenicilor Săi. „Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă” (Matei 5:14,16). – Parabolele Domnului Hristos, pp. 416–417

[Hristos] ne va ajuta să urmăm exemplul Său, făcând bine și refuzând să facem răul. Noi trebuie să fim niște canale sfințite prin care iubirea lui Hristos să se reverse către cei care au nevoie de ajutor. …
Hristos le trimite lumina Sa acelora care țin ferestrele sufletului deschise către cer. Sub influența Duhului Sfânt, ei vor face lucrările lui Dumnezeu. Acela care tinde să fie cât mai aproape de o ascultare deplină de Legea lui Dumnezeu, va fi cel mai de folos în slujirea lui Dumnezeu. Acela care Îl urmează pe Hristos, căutând să I se asemene în bunătate, compasiune, iubire de oameni va fi privit de Dumnezeu ca un împreună-lucrător cu El. Un astfel de om nu va fi mulțumit cu un nivel scăzut de spiritualitate. El va ținti mereu mai sus. – Our High Calling, p. 182

Miercuri, 5 august: Descoperă-ți darurile

Posesiunile materiale, statutul social, aspectul exterior nu sunt esențiale pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu și nici realizările care stârnesc aplauze și alimentează vanitatea. Etalarea, oricât ar fi ea de impunătoare, nu are nicio valoare în ochii lui Dumnezeu. Deasupra celor vizibile și efemere, El pune preț pe cele nevăzute și veșnice. Primele au importanță doar în măsura în care le pun în valoare pe celelalte. Arta cea mai grandioasă nu se poate compara cu frumusețea caracterului ca rod al lucrării Duhului Sfânt în suflet. …
Dumnezeu Se poate folosi de fiecare persoană exact în măsura în care Își poate pune Duhul în templul sufletului. Lucrarea pe care o va accepta este lucrarea care reflectă chipul Său. Urmașii Săi trebuie să poarte, ca dovezi de acreditare înaintea lumii, caracteristicile de neșters ale principiilor Sale nemuritoare. – Divina vindecare, pp. 36–37

Duhul Sfânt, locțiitorul Său, este cel mai mare dintre toate darurile. Toate „lucrurile bune” sunt cuprinse în acest dar. Nici Creatorul nu ne poate da altceva mai mare sau mai bun. Când Îl rugăm fierbinte pe Domnul să aibă milă de noi în strâmtorare și să ne călăuzească prin Duhul Său cel Sfânt, El nu ne va lăsa niciodată fără răspuns. Este cu putință ca un părinte să se întoarcă de la copilul său flămând, dar Dumnezeu nu poate lepăda niciodată strigătul unei inimi lipsite, care tânjește după El. Cu ce duioșie minunată Și-a descris El iubirea! Iată solia izvorâtă din inima Tatălui pentru aceia care, în zilele de întuneric, cred că Dumnezeu nu ia seama la ei: „Sionul zicea: «M-a părăsit Domnul și m-a uitat Domnul!» Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, Eu nu te voi uita cu niciun chip. Iată că te-am săpat pe mâinile Mele” (Isaia 49:14-16). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 132

Cea mai mare şi mai urgentă dintre toate nevoile noastre este renaşterea adevăratei evlavii printre noi. Căutarea acestei redeşteptări ar trebui să fie lucrarea noastră cea dintâi. Este necesar un efort stăruitor pentru a obţine binecuvântarea Domnului, nu pentru că Dumnezeu nu este dornic să Îşi reverse binecuvântarea asupra noastră, ci pentru că noi nu suntem pregătiţi să o primim. Tatăl nostru ceresc doreşte mult mai mult să le dea Duhul Său Sfânt celor care Îl cer, decât doresc părinţii pământeşti să le ofere daruri bune copiilor lor. Totuşi lucrarea noastră este aceea de a îndeplini condiţiile prin care Dumnezeu a făgăduit să ne acorde binecuvântarea Sa – mărturisirea păcatelor, umilinţă, pocăinţă şi rugăciune stăruitoare. O redeşteptare spirituală este de aşteptat numai ca răspuns la rugăciune. Atâta vreme cât sunt lipsiţi de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, oamenii nu pot să preţuiască predicarea Cuvântului, dar, când puterea Duhului le atinge inima, cuvântările prezentate nu vor fi lipsite de efect. Călăuziţi de învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu, prin manifestarea Duhului Său şi exercitarea unei înţelepciuni sănătoase, aceia care participă la adunările noastre vor câştiga o experienţă preţioasă şi, când se vor întoarce acasă, vor fi pregătiţi să exercite o influenţă sănătoasă. – Solii alese, cartea 1, p. 121

Joi, 6 august: Să ne dezvoltăm darurile

Nu a spus Dumnezeu că va da Spiritul Sfânt celor care-L vor cere? Și nu este Duhul Sfânt o călăuză reală, actuală? Unii se tem să Îl creadă pe Dumnezeu pe cuvânt ca și cum aceasta ar fi o îndrăzneală prea mare din partea lor. Ei se roagă Domnului să ne învețe și totuși se tem să dea crezare cuvintelor lui Dumnezeu și să creadă că El ne învață. Atâta timp cât venim înaintea Tatălui nostru ceresc în smerenie și cu un spirit dispus să primească învățătură, dornici și zeloși să învățăm, cum să mai punem la îndoială faptul că Dumnezeu Își împlinește promisiunile? Atunci când cauți să cunoști voia Sa, partea ta în această lucrare împreună cu Dumnezeu este să crezi că vei fi condus, îndrumat și binecuvântat atunci când faci voia Sa. Noi ar trebui să fim neîncrezători în noi înșine, ca nu cumva să înțelegem greșit învățăturile Sale, și să facem din aceasta un subiect de rugăciune, să credem în El și să ne încredem în El până la capăt, știind că Duhul Său Sfânt ne va ajuta să interpretăm corect planurile Sale și lucrările providenței Sale. Hristos Însuși a fost Acela care i-a condus pe israeliți prin pustie. Și tot Domnul Hristos îi conduce pe credincioșii Săi de astăzi, arătându-le unde și cum să lucreze. – Comentariile Ellen G. White în CBAZȘ, vol. 3, pp. 1155–1156

În acest timp, înzestrarea deosebită a harului și a puterii divine nu este mai puțin necesară pentru biserică decât a fost în zilele apostolilor.
Dumnezeu va înzestra astăzi bărbați și femei cu putere de sus, așa cum i-a înzestrat în Ziua Cincizecimii pe aceia care au auzit Cuvântul mântuirii. Chiar în ceasul acesta, Duhul Său și harul Său sunt pentru toți aceia care au nevoie de ele și Îl cred pe El pe cuvânt.

Darurile sunt deja ale noastre, în Hristos Isus, dar luarea lor în stăpânire depinde de primirea de către noi a Duhului Sfânt.
… Dacă ei sunt legați de Hristos și dacă darurile Duhului Sfânt le sunt date, atunci, cei mai săraci și cei mai neștiutori dintre ucenicii Săi, vor avea o putere care va câștiga inima oamenilor. Dumnezeu îi face canale prin care să se reverse cele mai înalte influențe din univers. – The Faith I Live By, p. 292

Aceia care își lasă talanții să ruginească nefolosiți și nesporiți nu trebuie să creadă că o astfel de acțiune este în vreun fel în afara responsabilității lor, pentru că Dumnezeu ne va cere să dăm seamă pentru binele pe care l-am fi putut face dacă am fi luat jugul lui Hristos, dacă am fi ridicat povara Lui și am fi învățat zi de zi mai mult de la Acela care este blând și smerit cu inima. Dobânda continuă să se acumuleze pentru talanții îngropați și răspunderea noastră, în loc să scadă, prin îngroparea talanților doar crește și se intensifică. – That I May Know Him, p. 326

Vineri, 7 august

Pentru studiu suplimentar:
Parabolele Domnului Hristos, cap. „Talanții”.