DE LA MAREA ÎNVOLBURATĂ LA NORII CERULUI

Sabat după-amiază, 15 februarie

Daniel a fost onorat de Dumnezeu … și i s-au dat multe descoperiri cu privire la tainele veacurilor viitoare. Prorociile minunate, așa cum sunt raportate de el în capitolele 7 și 12 ale cărții care-i poartă numele, n-au fost înțelese deplin nici de profet însuși. Dar, înainte de a-și încheia viața de lucrare, i s-a dat asigurarea binecuvântată că, la sfârșitul zilelor – în perioada de încheiere a istoriei acestei lumii –, i se va îngădui să stea în partea lui de moștenire. … „Tu însă, Daniele, ține ascunse aceste cuvinte și pecetluiește cartea”, a fost îndemnat el cu privire la scrierile sale profetice, care urmau să fie sigilate „până la vremea sfârşitului”. „Du-te, Daniele”, l-a îndrumat îngerul încă o dată pe solul credincios al lui Iehova, „căci cuvintele acestea vor fi ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului… Iar tu du-te până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor” (Daniel 12:4,9,13).
Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei lumii, prorociile transmise de Daniel cer atenția noastră deosebită, deoarece se referă chiar la timpul în care trăim. Împreună cu ele trebuie unite învățăturile din ultima carte a Scripturilor Noului Testament. Satana i-a făcut pe mulți să creadă că părțile profetice ale cărților lui Daniel și ale lui Ioan, descoperitorul, nu pot fi înțelese. Dar făgăduința este clară – o binecuvântare deosebită va însoți studierea acestor prorocii. „Cei înțelepți vor înțelege” (Daniel 12:10) s-a spus despre vedeniile lui Daniel care urmau să fie desigilate în zilele de pe urmă, iar despre descoperirea dată de Hristos slujitorului Său Ioan, pentru călăuzirea poporului lui Dumnezeu prin toate veacurile, făgăduința este: „Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea!” (Apocalipsa 1:3). – Profeți și regi, pp. 547–548

Biblia spune că înainte de venirea Domnului va exista o stare de decădere religioasă asemănătoare cu aceea din primele veacuri. „Să știi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroși, trufași, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînfrânați, neîmblânziți, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfați, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea” (2 Timotei 3:1-5). – Tragedia veacurilor, p. 444

Un studiu atent al desfășurării planului lui Dumnezeu în istoria popoarelor și în descoperirea lucrurilor viitoare ne va ajuta să apreciem la adevărata valoare cele văzute și cele nevăzute și să învățăm care este scopul adevărat al vieții. Astfel, văzând lucrurile prezente în lumina veșniciei, putem, asemenea lui Daniel și tovarășilor lui, să trăim pentru ceea ce este adevărat, nobil și dăinuitor. Şi învățând în viața aceasta principiile Împărăției Domnului și Mântuitorului nostru, acea împărăție binecuvântată, care va dăinui din veșnicie în veșnicie, putem fi pregătiți ca la venirea Sa să intrăm împreună cu El în stăpânirea ei. – Profeți și regi, p. 548

Duminică, 16 februarie: Patru animale

Din ridicarea și căderea popoarelor, așa cum sunt redate în cărțile lui Daniel și Apocalipsa, trebuie să învățăm cât de fără valoare este slava exterioară și lumească. Cum a trecut Babilonul, cu toată puterea și măreția lui, cum lumea n-a mai văzut niciodată – putere și măreție care pentru oamenii din zilele acelea păreau atât de statornice și de dăinuitoare, dar din care nu a mai rămas nimic! Ca „floarea ierbii” (Iacov 1:10) a pierit. Așa au pierit Imperiul Medo-Persan și Imperiile Grec și Roman. Și așa se duc toate care nu Îl au pe Dumnezeu ca temelie! Numai ceea ce este legat de planul Său și manifestă caracterul Său poate dăinui. Principiile Sale sunt singurele lucruri statornice pe care le cunoaște lumea noastră. – Profeți și regi, p. 548

Împărăția Domnului Hristos… este o creațiune nouă. Principiile dezvoltării ei sunt diametral opuse acelora care conduc împărățiile acestei lumi. Cârmuirile pământești se folosesc de forța fizică, ele își mențin stăpânirea prin războaie, dar întemeietorul împărăției celei noi este Prințul Păcii. Duhul Sfânt înfățișează împărățiile pământești prin simbolul unor fiare sălbatice de pradă, dar Domnul Hristos este „Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). În planul Său de guvernare nu există folosirea forței brute pentru forțarea conștiinței. Iudeii așteptau ca Împărăția lui Dumnezeu să fie stabilită în același fel ca împărățiile lumii. Pentru a promova dreptatea, ei făceau apel la mijloace externe. Ei concepeau metode și planuri. Dar Domnul Hristos sădește înăuntrul omului un principiu. Sădind adevărul și neprihănirea, El combate rătăcirea și păcatul. – Parabolele Domnului Hristos, p. 77

Salvarea noastră depinde de cunoașterea voinței lui Dumnezeu așa cum este ea conținută și prezentată în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu încetați niciodată să vă întrebați și să cercetați după adevăr. Trebuie să vă cunoașteți datoria. Trebuie să știți ce trebuie să faceți pentru a fi salvați și este voia lui Dumnezeu ca voi să știți ce are El să vă spună. Dar trebuie să vă exercitați credința. Cercetând Scripturile, trebuie să credeți că Dumnezeu există și că El îi răsplătește pe cei care Îl caută cu sârguință.
O, cercetați Biblia cu inima plină de foame după hrană spirituală! Săpați în Cuvânt așa cum un miner sapă în pământ pentru a găsi vâna de aur. Nu renunțați la cercetarea voastră până când nu ați învățat despre relația voastră cu Dumnezeu și despre voința Lui cu privire la voi. …
Atitudinea cu care vii la cercetarea Scripturilor va determina caracterul ajutorului pe care îl vei avea de partea ta. Îngeri din țara de lumină vor fi cu aceia care, în umilința inimii, caută îndrumare divină. Dar, dacă Biblia este deschisă cu lipsă de respect, cu un sentiment de autosatisfacție, dacă inima este plină de prejudecăți, Satana este alături de tine și îți va prezenta declarațiile Cuvântului lui Dumnezeu într-o lumină pervertită. – Solii pentru tineret, pp. 260–261

Luni, 17 februarie: Cornul cel mic

Caracteristica deosebită a fiarei, precum și a chipului ei, este călcarea poruncilor lui Dumnezeu. Daniel spune despre cornul cel mic, papalitatea: „Se va încumeta să schimbe vremurile și legea” (Daniel 7:25). Iar Pavel numea aceeași putere „omul fărădelegii”, care urma să se înalțe pe sine mai presus de Dumnezeu. O profeție este completată de alta. Numai prin schimbarea Legii lui Dumnezeu putea papalitatea să se înalțe mai presus de Dumnezeu; oricine va păzi cu bună știință Legea, așa cum a fost ea schimbată, va da cinste supremă acelei puteri prin care s-a făcut schimbarea. Un asemenea act de ascultare de legile papale va fi un semn de supunere față de papa, în locul supunerii față de Dumnezeu.

Papalitatea a încercat să schimbe Legea lui Dumnezeu. Porunca a doua, care interzice închinarea la chipuri, a fost scoasă din Lege, iar porunca a patra a fost schimbată în așa fel încât să autorizeze păzirea zilei întâi ca sabat, în locul zilei a șaptea. Dar adepţii papalităţii susțin, ca motiv pentru scoaterea poruncii a doua, că aceasta nu este necesară, fiind inclusă în prima poruncă, și că ei dau Legii înțelesul exact pe care Dumnezeu l-a intenționat. Dar aceasta nu este schimbarea prevestită de profet. Profeția vorbește despre o schimbare intenționată, deliberată: „Se va încumeta să schimbe vremurile și legea.” Schimbarea poruncii a patra împlinește exact profeția. Pentru aceasta, singura autoritate invocată este aceea a bisericii. Aici, puterea papală se ridică pe față mai presus de Dumnezeu. – Tragedia veacurilor, p. 446

Scripturile, arătând înainte către timpul acesta [a doua venire a lui Hristos], declară că Satana va lucra cu toată puterea și „cu toate amăgirile nelegiuirii” (2 Tesaloniceni 2:9,10). Lucrarea lui este descoperită lămurit prin creșterea rapidă a întunericului, a rătăcirilor de tot felul, a ereziilor și a amăgirilor din aceste zile de pe urmă. Satana nu numai că duce în robie lumea, dar amăgirile lui dospesc în bisericile care se pretind a fi ale Domnului nostru Isus Hristos. Apostazia cea mare va progresa într-un întuneric profund, ca întunericul de la miezul nopții. Pentru poporul lui Dumnezeu, aceasta va fi o noapte de încercare, o noapte de bocet, o noapte de prigoană din cauza adevărului. Dar în această noapte întunecată va străluci lumina lui Dumnezeu. – Profeți și regi, p. 717

Satana este un sârguincios cercetător al Bibliei. El știe că timpul lui este scurt și caută ca la orice punct să împiedice lucrarea Domnului pe acest pământ. E cu neputință să se dea vreo idee cu privire la experiența copiilor lui Dumnezeu, care vor fi în viață pe acest pământ când slava cerească și o repetare a persecuțiilor trecutului sunt contopite. Ei vor umbla în lumina care pornește de la tronul lui Dumnezeu. Prin mijlocirea îngerilor va fi o neîntreruptă comunicare între cer și pământ. … Poporul lui Dumnezeu, încercat și verificat, își va afla puterea în semnul despre care se vorbește în Exodul 31:12-18. Ei trebuie să-și fixeze poziția pe cuvântul viu: „Stă scris”. Aceasta este unica temelie pe care pot sta în siguranță. Aceia care au rupt legământul lor cu Dumnezeu vor fi în ziua aceea fără Dumnezeu și fără de nădejde. – Mărturii, vol. 9, p. 16

Marți, 18 februarie: Judecata a început

„Mă uitam” spune profetul Daniel, „până când s-au așezat niște scaune de domnie. Și un Îmbătrânit de zile a șezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada și părul capului Lui era ca niște lână curată; scaunul Lui de domnie era ca niște flăcări de foc și roțile lui, ca un foc aprins. Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau și de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ținut judecata și s-au deschis cărțile” (Daniel 7:9,10).
Astfel i-a fost prezentată profetului, în viziune, ziua aceea mare și solemnă, când caracterele și viețile oamenilor vor trebui să treacă pe dinaintea Judecătorului a tot pământul și când fiecare om va trebui să primească răsplata „după faptele sale”. Cel Îmbătrânit de zile este Dumnezeu Tatăl. Psalmistul spune: „Înainte ca să se fi născut munții, și înainte ca să se fi făcut pământul și lumea, din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu” (Psalmii 90:2). El, izvorul oricărei existențe și al oricărei legi, este Acela care conduce judecata. Iar îngerii sfinți, ca slujitori și martori în număr de „zece mii de ori zece mii și mii de mii”, participă la acest mare tribunal. – Tragedia veacurilor, p. 479

Lucrarea fiecărui om este trecută în revistă înaintea lui Dumnezeu și înregistrată la credincioșie sau necredincioșie. În dreptul fiecărui nume din cărțile cerului sunt trecute cu o exactitate teribilă orice cuvânt rău, orice faptă egoistă, orice datorie neîndeplinită și orice păcat ascuns.
Interesul cel mai profund manifestat printre oameni față de hotărârile tribunalelor pământești reprezintă foarte slab interesul din curțile cerești atunci când numele scrise în cartea vieții vin la cercetare înaintea Judecătorului a tot pământul. Mijlocitorul divin pledează ca toți aceia care au biruit, prin credința în sângele Său, să fie iertaţi de nelegiuirile lor, să fie readuși în căminul lor din Paradis și să fie încoronați ca împreunămoștenitori cu El la „vechea stăpânire” (Mica 4:8). – Lift Him Up, p. 327

Aruncarea jos a Satanei ca pârâtor al fraților în cer s-a îndeplinit prin marea lucrare a lui Hristos de a-Și da viața. Cu toată împotrivirea stăruitoare a lui Satana, planul de mântuire a fost dus la îndeplinire. Omul a fost considerat atât de prețios, încât Hristos Și-a jertfit viața pentru mântuirea lui. Satana, știind că împărăția și stăpânirea lui fuseseră câștigate prin uzurpare și că îi vor fi luate în cele din urmă, a hotărât să nu cruțe niciun efort pentru a nimici cât mai multe cu putință dintre făpturile create de Dumnezeu după asemănarea Sa. El îl ura pe om pentru faptul că Hristos a arătat atâta iubire și milă iertătoare pentru el și acum se pregătea să aducă înaintea lui tot felul de amăgiri și ademeniri prin care să-l ducă la pierzare. El îl urmărea cu o energie și mai mare din cauză că soarta lui era fără speranță. – Comentariile Ellen G. White, CBAZȘ, vol. 7, p. 973

Miercuri, 19 februarie: Venirea Fiului omului

Prin natura Sa omenească, Hristos a venit în legătură cu omenirea; prin divinitatea Sa, El stăpânește pe tronul lui Dumnezeu. Ca Fiu al omului, El ne-a dat un exemplu de ascultare; ca Fiu al lui Dumnezeu, El ne dă putere să ascultăm. Hristos a fost Cel care, din rugul de pe muntele Horeb, i-a vorbit lui Moise, zicând: „EU SUNT CEL CE SUNT.”… „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: «Cel ce se numește EU SUNT m-a trimis la voi»” (Exodul 3:14). Aceasta a fost garanția eliberării lui Israel. De aceea, când a devenit „asemenea oamenilor”, El Însuși a declarat: EU SUNT. Pruncul din Betleem, blândul și umilul Mântuitor, este „Dumnezeu arătat în trup” (1 Timotei 3:16). Și nouă ne zice: „EU SUNT Păstorul cel bun.” „EU SUNT Pâinea vie.” „EU SUNT Calea, Adevărul și Viața.” „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Ioan 10:11; 6:51; 14:6; Matei 28:18). EU SUNT chezășia fiecărei făgăduințe. EU SUNT, nu te teme. „Dumnezeu cu noi” este garanția eliberării noastre din păcat, asigurarea puterii noastre de a asculta de legea cerului. – Hristos, Lumina lumii, p. 24

În serviciul de mijlocire, ca Avocat al nostru, Hristos nu are nevoie de virtuțile sau de mijlocirea vreunui om. Numai Hristos este purtătorul de păcate, singura jertfă de ispășire pentru păcate. Rugăciunea și mărturisirea trebuie aduse doar Aceluia care a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt. Hristos a declarat: „Dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihănit.” El mântuiește pe deplin pe toți cei ce vin la El prin credință. El trăiește pururi ca să mijlocească pentru noi. – Comentariile Ellen G. White, CBAZȘ, vol. 7, p. 969

În istoria lui Iosif, a lui Daniel și a prietenilor săi, vedem cum lanțul de aur al adevărului îi poate lega pe tineri de tronul lui Dumnezeu. Ei nu au putut fi ispitiți să se abată de la integritatea lor. Ei au prețuit favoarea lui Dumnezeu mai mult decât favorurile şi laudele prinților și Dumnezeu i-a iubit și a întins scutul Său peste ei. Datorită integrității lor pline de credincioșie, datorită hotărârii lor de a-L onora pe Dumnezeu mai presus de orice putere pământească, Dumnezeu i-a onorat înaintea oamenilor într-un mod deosebit. Ei au fost onorați de Domnul Dumnezeu, a cărui putere este peste întreaga creație a mâinilor Sale, sus în ceruri sau jos pe pământ. Acestor tineri nu le era rușine să-și manifeste adevăratele lor opinii. Chiar la curtea împăratului, prin cuvintele, obiceiurile și practicile lor, ei și-au mărturisit credința în Domnul Dumnezeul din ceruri. Ei au refuzat să se plece în fața vreunui ordin pământesc care i-ar fi distras de la închinarea datorată lui Dumnezeu și onorarea Lui. Ei au avut putere din ceruri ca să mărturisească legătura lor cu Dumnezeu. – Solii pentru tineret, p. 27

Joi, 20 februarie: Sfinții Celui Preaînalt

Fiecărui creștin îi sunt adresate cuvintele spuse lui Petru: „Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta” (Luca 22:31,32). Slavă lui Dumnezeu că nu suntem lăsați singuri! Aceasta este salvarea noastră. Satana nu poate să-l lovească cu distrugere totală pe acela pregătit de Hristos pentru ispită, prin mijlocirea Sa anterioară, pentru că, în Hristos, fiecărui suflet îi sunt oferite har și o cale de scăpare, astfel că nimeni nu trebuie să cadă sub puterea vrăjmașului.
Satana pregătește multe ispite puternice cu care să îi atace pe copiii lui Dumnezeu. El este prezentat ca un leu care răcnește și dă târcoale, căutând vreun suflet nepăzit la care să aibă succes în a-l amăgi cu ispitele lui și pe care, în cele din urmă, să îl distrugă. Fără Hristos, noi nu suntem în siguranță nici măcar pentru un pas. Dar ce mângâiere găsim în cuvintele: „Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta!” Satana nu cerne pleava, el dorește să prindă în mâna sa grâul. Haideți să fim plini de curaj și să ne rugăm neîncetat! – That I May Know Him, p. 286

Prin încercări, Dumnezeu pune la probă tăria copiilor Săi. … În cuptorul încercării, El ne curăță de toată zgura. El ne trimite încercări nu pentru a ne provoca durere zadarnică, ci pentru a ne călăuzi să privim spre El, să ne oțelim rezistența, să ne învețe că, dacă nu ne răzvrătim, ci ne punem încrederea în El, vom vedea mântuirea Sa.
Dragostea lui Hristos pentru copiii Săi este pe cât de puternică, pe atât de gingașă. Este o dragoste mai puternică decât moartea, căci El a murit pentru noi. Este o dragoste mai adevărată decât cea a unei mame pentru copiii ei. Dragostea mamei se poate schimba, dar dragostea lui Hristos nu se schimbă niciodată. „Căci sunt bine încredințat”, spunea Pavel, „că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 8:38,39). – In Heavenly Places, p. 269

Împărăția harului lui Dumnezeu se statornicește acum, când, zi după zi, inimi care au fost pline de păcat și răzvrătire se predau atotputerniciei iubirii Sale. Dar deplina statornicire a Împărăției slavei Sale nu va avea loc până la a doua venirea a Domnului Hristos în această lume. „Domnia, stăpânirea și puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui Preaînalt” (Daniel 7:27). Ei vor moșteni împărăția care le-a fost pregătită de la întemeierea lumii (Matei 25:34). Și Domnul va lua asupra Sa puterea cea mare și va domni.
Porțile cerului se vor ridica din nou și, cu de zece mii de ori zece mii și mii de mii de sfinți, Mântuitorul nostru va veni ca Împărat al împăraţilor și Domn al domnilor. Iehova Emanuel „va fi Împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn și Numele Lui va fi singurul Nume” (Zaharia 14:9). „Cortul lui Dumnezeu” va fi cu oamenii „și El va locui cu ei și ei vor fi poporul Lui și Dumnezeu Însuși va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor” (Apocalipsa 21:3). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 108