Dă-i mâniei picioare scurte!

Prov. 19,11; Ecles. 7,9; Mat. 7,5.12; Rom. 3.23; Efes. 1,7; 4,26.27; Colos. 3,19; Iacov 1,19.20; 1 Ioan 4,7.8.

Când preaplinul de iubire stă sub arșița mâniei,
Vrând să scoată paiu-n care poate chipul să-și privească,
Va usca încet și sigur oasele credincioșiei,
Ridicând cu vehemanță bârna-i judecătorească.

Când iertarea-i doar o formă care-ascunde ritualic
Egocentrica mânie pusă pe purificare,
Printre semenii credinței pârjolește diabolic
Toate paiele găsite în privirea lucrătoare.

Când familia-și zidește babelul de-îndreptățire
Paiul celuilalt scoțându-l, bârnei lui să-i fie bine,
Va trăi amărăciunea lacrimii de risipire,
Până-și va întoarce pașii către Legile divine.

Doar când stropii de mânie pier până-n apus de soare
Atunci, orice tulburare va primi mantaua sfântă
Și-n familiile noastre ca prinos de vindecare,
Tot conflictul răzvrătirii va fi stins de-a păcii Nuntă!

Cornel Mafteiu
București, 02.06.2019