Poezia studiului 7

Liantul veșniciei

Gen. 33,12-14; 37,17-28; Ex. 2,1-10; Rut 1,16-18; 2,11.12.20; 3,9-13; 4,10.13; Osea 1,2.3.6.8; 3,1-3; Ioan 17,21-23; Rom. 6,4-7; 2 Cor. 5,17; Gal. 3,28; Efs. 2,11-22; 4,24-32; 5,21-6,9; Fil. 2,3-5; 1 Tes. 3,12; 1 Ioan 3,16-18.

„Una-n dragoste și pace!” după chipul Celui Sfânt,
E liantul veșniciei, cum în Cer și pe Pământ,
O putere care surpă zidurile celui rău
Dintre oamenii credinței, alipiți de Dumnezeu!

„Una-n dragoste și pace!” stinge-al răzvrătirii foc
Și-n liantul veșniciei îi adună la un loc,
Într-un singur trup-mireasă `n-al credinței legământ,
Trăitori ai armoniei înfierii prin Cuvânt.

„Una-n dragoste și pace!” pe-al supunerii altar
E liantul veșniciei, hristic oferit în dar,
Într-o jertfă de iubire pentru neamul omenesc,
Vestea bună-a mântuirii, vatră de cămin ceresc.

„Una-n dragoste și pace!”, fie zilnicul ecou,
Sfânt liant al veșniciei dat de nașterea din nou,
Printre semeni, foc de viață-n vatră de cămin frumos,
Mărturie de credință așteptându-L pe Hristos!

Cornel Mafteiu
București, 16.05,2019