Ediția instructori (st. 6)

PRIVIRE GENERALĂ

Când a privit la tot ce făcuse, inclusiv la corpul nostru, Dumnezeu a spus că toate „erau foarte bune” (Geneza 1:31). Chiar dacă nu ar mai exista alte texte biblice pe tema aceasta, această aprobare ar putea sluji ca o autorizare a activității sexuale. Însă nu este cazul. Putem trage concluzia explicit și implicit din multe pasaje biblice că sexualitatea umană este plănuită de Dumnezeu. Și sunt stabilite reguli exacte în privința ei (Geneza 1:28; 4:1; 9:1; Exodul 20:14; Leviticul 18:1-30; Proverbele 6:32; 1 Corinteni 6:9; Galateni 5:19; Evrei 13:4).
Adventiștii de ziua a șaptea cred că trupul este o parte importantă a ființei noastre. Ce se întâmplă cu corpul determină ce este și ce devine un om. Credința în această relație cauzală izvorăște din convingerea noastră că omul este o ființă unitară, cu dimensiuni fizice, psihice și spirituale. O maximă auzită adesea când se discută antropologie biblică este: „Omul nu are suflet; omul este suflet” (Geneza 2:7). Aceasta înseamnă că acțiuni ale corpului, precum hrănirea, mișcarea, atingerea și intimitatea sexuală sunt și activități sufletești și nu trebuie considerate evenimente izolate, care nu ar afecta întreaga persoană. Pentru că Dumnezeu ne-a creat corpul și este interesat de binele nostru în toate aspectele, este firesc să aibă ceva de spus și în ce privește viața noastră sexuală. El știe cât de important este acest subiect. Să nu creadă cineva că Dumnezeu este dezgustat de acest subiect sau că a stabilit niște restricții absurde în ce privește sexualitatea.
Unele dintre minunatele teme din Cântarea lui Solomon este aceea că dragostea are multe fațete. Sulamita îl poate prezenta pe iubitul ei fiicelor Ierusalimului, declarând: „Așa este prietenul meu” (Cântarea cântărilor 5:16 – trad. KJV). A privi intimitatea în alte contexte decât cel fizic ne adâncește înțelegerea tabloului mai larg al dragostei. „A cunoaște” – o expresie voalată pentru unirea sexuală (Geneza 4:1) nu este un eufemism întâmplător, ci este o descriere a profunzimii familiarității și vulnerabilității personale care îi dă sexualității semnificația intenționată de Dumnezeu.

Perspectiva unitară (holistică) în contrast cu cea dualistă

Modul în care un om privește relația dintre dimensiunea sa materială (corpul) și cea imaterială (mintea, emoțiile, starea spirituală) are o influență uimitoare asupra modului în care trăiește. Spre deosebire de tradiția creștină, care privește omul din perspectivă dualistă (o ființă alcătuită din trup și suflet, două entități separate), teologia adventistă privește omul ca pe o ființă multidimensională (cu componenta fizică, psihică și spirituală) și complexă, în sensul că aceste dimensiuni interferează (perspectiva holistică). Repercusiunile acestei concepții se văd imediat asupra mai multor teme teologice. Cineva ar putea fi tentat să creadă că Biserica Adventistă are o poziție unică în privința mai multor subiecte independente, precum: creațiunea, învierea, moartea, iadul, sfințirea și sănătatea. Dar aceste poziții se bazează pe relația biblică dintre psihicul uman și fizicul uman. Ceea ce ne separă de dualismul fraților noștri creștini este concepția noastră holistică.
Să luăm un exemplu extrem din gnosticism – curent filozofic acut dualist care afirma că tot ce este fizic este, în mod inerent, rău. În rândurile gnosticilor, sexualitatea a urmat două căi diferite (cel puțin). Întrucât se considera, conform gnosticismului, că trupul este în mod inerent rău, prima cale prevedea ca sexualitatea să fie strict evitată în toate circumstanțele. Alți gnostici au ajuns la concluzia că, deoarece spiritul nu poate fi afectat de trup (dualism), ceea ce se face în trup este irelevant. Astfel, omul se poate deda fără restricții la orice fel de activitate sexuală. Rezultatele extreme ale dualismului radical au fost sexualitatea ascetică și cea hedonistică. Deși în zilele noastre nu există prea mulți gnostici cu ecuson pe piept, dualismul și consecințele lui încă pot fi observate în experiența creștină.
Ori de câte ori un creștin crede că poate face orice cu corpul său pentru că nu este la fel de important ca „sufletul” său este în pericol să intre pe terenul filozofiei gnostice, sau dualiste, iar consecințele nu vor întârzia să apară. Un creștin dualist poate să cunoască foarte bine interdicțiile puse de Biblie în ce privește un comportament sexual nepotrivit. Dar, pentru că are și preocupări spirituale, „predându-și” sufletul lui Dumnezeu, rugându-se, închinându-se și iubindu-L pe Dumnezeu cu toată inima, poate considera că a avea o relație sexuală în afara căsătoriei este ceva insignifiant în comparație cu toate angajamentele spirituale pe care și le-a luat față de Dumnezeu. În antropologia sa religioasă, „spiritualul” a trișat „fizicul”. Sistemul acesta de gândire îl face pe creștin predispus la comiterea păcatelor „trupești”.

O altă problemă a acestei perspective antropologice, pe lângă disputa ei cu holismul biblic, este aceea că ne contrazice în mod direct experiența. Sexualitatea este menită să fie în aceeași măsură un act al inimii și al spiritului pe cât este un act al trupului și ideal ar fi să fie și o expresie a unei entități nonfizice pe care o numim dragoste. Cei care se recuperează după ce au abuzat de corpul lor în diverse moduri (alimentație, sex, droguri etc.) ajung adesea să-ș i dea seama că esența problemelor lor este de natură nonfizică (imaginea de sine, relații disfuncționale, tulburări emoționale). În concluzie, viața noastră spirituală și relațiile unul cu altul, cu Dumnezeu și cu noi înșine sunt în mod semnificativ afectate de ceea ce se întâmplă cu corpul nostru. Latura fizică o afectează pe cea spirituală și invers. Concluzia aceasta poate fi de ajutor în susținerea standardelor biblice cu privire la sexualitate, la începerea vieții sexuale înainte de căsătorie, la abuzul de diferite substanțe sau la sănătate.

COMENTARIU

O cântare pentru astăzi

Viteza și amploarea cu care cultura occidentală redefinește toate lucrurile din perspectivă sexuală (sexul, căsătoria, exprimarea sexuală potrivită sau nepotrivită etc.) sunt amețitoare. Din fericire, ecourile perspectivei iudeo-creștine asupra vieții au ținut în frâu avântul hotărât al societăților seculare de a se elibera de orice fel de normă morală cu baze religioase. A invoca un poem de dragoste ebraic vechi de aproape trei mii de ani pentru a găsi îndrumare în intimitatea și în sexualitatea timpurilor noastre ar putea fi considerat amuzant de unii. Totuși Cântarea cântărilor conține teme care, dacă sunt luate în seamă, vor reorienta sexualitatea după idealul lui Dumnezeu – un ideal care restaurează întotdeauna împlinirea și bucuria.
Două teme pot fi menționate pe scurt aici: (1) exclusivitatea intimă și (2) dragostea la timpul potrivit. Este evident că povestea de dragoste din poem se desfășoară între Solomon și iubita lui. Deși atât mireasa, cât și mirele au prieteni care apar frecvent în scenă (Cântarea cântărilor 1:4,5,11; 2;7; 3:7,8; 3:11), intimitatea dintre Solomon și Sulamita este exclusivă (2:16). Să ne imaginăm o lume în care s-ar ține cont de acest singur principiu: o relație intimă monogamă, de o viață întreagă, cu cel mai bun prieten (Cântarea cântărilor 5:16 – trad. KJV). (Notă: Solomon a fost poligam; el și-a încălcat propriul sfat înțelept. Aici este unul dintre cazurile în care trebuie să facem ce a spus el, nu ce a făcut el.)
Așa cum remarcă studiul, Sulamita este un „zid” și o „grădină închisă” (4:12; 8:10). Ea își consideră inima și virginitatea suficient de valoroase ca să fie date doar tovarășului de viață de care se leagă printr-un angajament. Ea respinge ispita de a fi o „ușă” deschisă pentru o mulțime de pețitori lipsiți de valoare (8:9). Binecuvântările pe care le conține această perspectivă și durerile pe care le evită sunt prea multe pentru a fi menționate. Totuși putem să aprofundăm puțin acest principiu.
Deși standardul biblic tradițional de abstinență sexuală până la căsătorie este adesea luat în derâdere ca un mijloc idealist și antic de a ucide bucuria, acesta se dovedește a fi exact contrariul. Există dovezi că a avea mai mulți parteneri sexuali înainte de a te angaja față de unul singur pentru toată viața (în căsătorie) poate submina perspectiva unei „căsătorii de înaltă calitate”. – Vezi Galena K. Rhoades și Scott M. Stanley, „Before «I Do»: What Do Premarital Experiences Have to Do With Marital Quality Among Today’s Young Adults?”, p. 5. Nu trebuie să gândim niciodată că Dumnezeu interzice sau restricționează plăcerea umană, ci doar o reglementează. Acum apare a doua temă, dragostea la timpul potrivit: laitmotivul Sulamitei, care le îndeamnă pe fiicele Ierusalimului: „Nu treziți dragostea până nu vine ea” (Cântarea cântărilor 2:7; 3:5; 8:4). Sexualitatea nu numai că a fost menită să fie exprimată cu un singur partener întreaga viață, ci a fost plănuită să fie rezervată timpului în care se ajunge la maturitate personală și relațională.
Un fenomen actual global care încalcă aceste principii din Cântarea cântărilor este o explozie a expunerii timpurii la grafică sexuală prin intermediul internetului și al altor mijloace media. Consecințele vor fi studiate, fără îndoială, în deceniile care vor urma, dar câteva observații preliminare confirmă căile lui Dumnezeu de a păstra potențialul pentru o intimitate sexuală de o viață întreagă în cadrul căsătoriei, în timp ce alternativele sunt adesea distrugătoare. Un articol din Time vorbește despre niște grupuri de tineri care încearcă să evite permanent pornografia nu din motive religioase sau din convingeri morale înalte, ci pentru că și-au intoxicat atât de mult mintea cu materiale explicit sexuale, încât nu au mai reușit să aibă o activitate sexuală normală în lumea reală. Un tată care se recuperase după așa ceva, a hotărât să-i spună fiului său: „Voi fi foarte direct cu tine. Toate lucrurile suprastimulente, cum este pornografia pe internet, alimentele procesate numite junk-food și drogurile pot fi amuzante și plăcute pentru o vreme, dar au potențialul de a te desensibiliza față de lucrurile normale, naturale, și, în cele din urmă, te jefuiesc de singurul lucru pe care credeai că ți-l vor aduce – capacitatea de a experimenta plăcerea.” – Belinda Luscombe, „Porn and the Threat to Virility” (Time, martie 2016, accesat pe 2 august 2017)

APLICAȚIE

Deși este necesar, totuși poate fi dificil să abordezi subiecte legate de sexualitate într-un cadru de grup, cum ar fi Școala de Sabat. Fii discret în prezentarea următoarelor activități și ferește-te să folosești un limbaj sexual explicit, ca să nu ofensezi. Nu uita că, probabil, unii întâmpină dificultăți în această privință.
1. S-a afirmat că latura fizică o afectează pe cea spirituală și invers. Nicăieri nu este mai evident acest lucru ca în activitatea sexuală. Membrii grupei să argumenteze de ce este astfel sau să vină cu alte exemple de interacțiuni între trup și spirit.
2. A te bucura de „de plăcerile de o clipă ale păcatului” este o atracție pentru toți, inclusiv pentru creștin (Evrei 11:25). În mod tradițional, răspunsul la o astfel de atracție este tăgăduirea de sine. Vezi dacă membrii grupei pot să elaboreze pe marginea acestei strategii în mai multe studii de caz.
3. Insistați în final pe ideea de fidelitate reciprocă – cheia unei căsnicii fericite.