Ediția instructori (st. 3)

PRIVIRE GENERALĂ

Sunt două tipuri de oameni nepregătiți pentru schimbări – cei care știu că sunt nepregătiți și cei care nu știu. Ai prefera să fii printre cei dintâi? Căsătoria, venirea copiilor în familie, bătrânețea și moartea formează un set de evenimente care influențează radical viața de familie. Cum să te pregătești pentru aceste schimbări importante ale vieții constituie tema acestui studiu.
Nimănui nu-i place să fie prins nepregătit. Întrebările și vizitele neașteptate și inspecțiile-surpriză pot să-ț i provoace un nod în stomac. În setul de evenimente despre care am vorbit, unele sunt la alegere, dar altele sunt inevitabile (cum ar fi bătrânețea și moartea, dar și o naștere sau o moarte neașteptate). Pentru lucrurile pe care le alegem și știm că se vor întâmpla, putem să ne pregătim.
Biblia este un exemplu rar în literatura antică, pentru că nu trece sub tăcere greșelile eroilor ei și nici nu le exagerează succesele. Autorii studiului subliniază că Scriptura prezintă viața necosmetizată. Greșelile unora sunt arătate în Biblie pentru ca toți să le vadă și să le servească drept avertizări. Și mărturiile vieților oamenilor din jurul nostru confirmă veridicitatea și atemporalitatea principiilor biblice. Exemplele următoare sunt două dintre miile de experiențe pe care le-ar putea avea oricine și care arată ce dovadă de nechibzuință este să nu te pregătești pentru bătrânețe și pentru moarte ca să poți și atunci să-L glorifici pe Dătătorul vieții.

COMENTARIU

Introducere

Sănătatea. Alex și-a cunoscut ambii bunici și ultimii lor ani de viață l-au făcut să mediteze asupra morții și asupra bătrâneții – secțiunile studiului nostru din această săptămână.
Din nefericire, experiențele bunicilor lui ilustrează două căi care ar trebui evitate. Sunt o avertizare.
Alex și soția lui erau în vacanță, când au primit vestea că „Bunicul A” nu era bine. Suferise un atac de inimă cu ceva timp în urmă, în acel an, apoi lucrurile nu se îmbunătățiseră cum sperau toți. Acum era îngrijit de rude. Alex și soția lui și-au schimbat programul și au mers să-l vadă pe bunicul, cândva un pescar robust care îl dusese pe Alex la pescuit de halibut (n.r.: pește de dimensiuni mari – ajunge la 180-200 kg) în Oceanul Pacific și care avusese întotdeauna timp să se oprească la o înghețată cu el. Acum, bunicul zăcea pe un pat, complet îmbrăcat, pe deasupra cuverturii. Era neobișnuit de rigid, ca și când ar fi fost imobilizat. Semiobscuritatea și atmosfera depresivă din încăpere prevesteau inevitabilul. Și-a recunoscut nepotul. Au schimbat câteva cuvinte lipsite de importanță. Apoi bunicul a rostit apăsat câteva cuvinte care aveau să-l urmărească pe Alex de atunci înainte: „Sănătatea… este totul.” A repetat aceste cuvinte ca și când ar fi vrut să rămână ultimele. Alex nu își mai amintește niciun alt cuvânt din conversația aceea, cu excepția acestei declarații cu greutate. Apoi, el și soția lui au plecat. La scurt timp, bunicul a trecut la odihnă. Dar până astăzi, Alex încă aude disperarea din glasul bunicului său când a rostit această revelație de pe patul de moarte: „Sănătatea este totul.” Din nefericire, pentru mulți, o astfel de revelație cu privire la valoarea sănătății vine prea adesea după ce și-au pierdut-o.
Această revelație nu ar trebui să fie o veste zguduitoare pentru adventiștii de-o viață, ca Alex, care cunosc solia sănătății. Alex nu bea, nu fuma și nu consuma carne necurată. Făcea mișcare. De ce s-ar fi temut? La vremea aceea, era mai interesat de studiul Bibliei decât de toate „sfaturile acelea” despre sănătate, pentru care oricum nu avea timp. În plus, solia sănătății părea să-i transforme pe unii în fanatici legaliști. El chiar se convingea singur că „abaterile” către satisfacerea gustului nesănătos sunt semne ale unei abordări echilibrate și dovezi că nu este fanatic sau legalist. Gândindu-se că în trecut nu făcuse din sănătate o prioritate, i-au venit în minte cuvintele lui Pavel: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil” (1 Corinteni 13:11). Din fericire, cuvintele bunicului au avut efect.
Studiul acesta nu este un seminar de sănătate, dar își propune să ne arate că o schimbare de perspectivă în ce privește sănătatea este necesară. Când rudele în vârstă intră în declin și, în cele din urmă, trec la odihnă, începem să vedem cum obiceiurile de o viață culminează fie cu o vitalitate prelungită, fie cu o degradare prematură. Boli considerate cândva genetice sau de bătrânețe sunt privite acum ca boli ale stilului de viață. De exemplu, în SUA, statisticile arată că factorul stil de viață este cauza majorității deceselor premature.

În capul tuturor listelor se află un factor de risc major atât pentru moarte, cât și pentru dizabilitate. Ne-am putea gândi că acesta ar putea fi alcoolul, tutunul, obezitatea sau sedentarismul. Greșit. Factorul de risc numărul unu este ceea ce mâncăm în fiecare zi, hrana. Nu te lăsa păcălit de etichete precum „organic”, „vegan”, „fără gluten”, „vegetarian”, „natural” etc. de pe produse preparate și semipreparate. Nutriționiști sunt de acord că o alimentație bazată în primul rând pe vegetale integrale, nerafinate, adică cereale, leguminoase, fructe și zarzavaturi, reduce substanțial riscul pentru numeroase boli comune. Caldwell B. Esselstyn, Jr., T. Colin Campbell, Dean Ornish și John A. McDoughall, inovatori în domeniul medicinei preventive, sunt de acord cu declarația de mai sus în ce privește rolul alimentației în sănătate. De curând, și Neal Barnard, și Michael Greger sunt de aceeași parte. Toți aceștia sunt specialiști cu doctorate în nutriție. Pentru informații suplimentare, caută pe internet lucrările lor. Cu peste o sută de ani în urmă, Ellen White a afirmat că „cerealele, fructele, nucile și zarzavaturile constituie dieta aleasă pentru noi de Creator”. – Divina vindecare, p. 296
Adeseori, nu ne place să ni se spună ce să mâncăm. Tendința actuală este: „Prefer să mănânc ce vreau și să mor fericit.” Dar cei care mănâncă „ce vor”, ignorând legile sănătății, de cele mai multe ori nu mor fericiți, ci după boli îndelungate, istovitoare, incapacitante, sau mor prematur, după cum arată rapoartele SUA. Desigur, uneori boala și moartea sunt complet incontrolabile. Dr. Kim Williams, președintele Colegiului American de Cardiologie, un om care se abține de la orice produs de origine animală, spune: „Nu mă deranjează că mor; vreau doar să nu fie din vina mea.” – Jason Kelly, „Heal Thyself”, The University of Chicago Magazine, http://mag.uchicago.edu/science-medicine/heal-thyself. Ajută-i pe membrii grupei să înțeleagă că schimbarea obiceiurilor alimentare – un pas simplu, dar uneori dificil – este esențială în pregătirea pentru o viață lungă de sănătate și de fericire în Domnul.

Înțelepciunea. „Bunicul B” a fost un om de succes. El a ieșit la pensie bogat și și-a petrecut ultimii ani ai vieții jucând golf și bucurându-se de plăcerile și de privilegiile comunității pensionarilor din înalta societate. În timpul unei rare întruniri de familie, nepoții, adulți ai Bunicului B, inclusiv Alex, l-au întrebat ce a învățat în cei optzeci de ani de viață pe care-i avea. După câteva momente stânjenitoare, a devenit evident că bunicul nu avea nicio „înțelepciune” de transmis urmașilor. Alex și verii lui știau că bunicul alergase toată viața după bogăție, cu prețul relațiilor și al înțelepciunii. Și lipsa unui răspuns la întrebarea lor era o dovadă că el nu putea să le lase cea mai bogată moștenire pe care o poate lăsa un om generației următoare – înțelepciunea care își are sursa în „frica Domnului” (Psalmii 111:10) și un model de trăire evlavioasă. O astfel de înțelepciune nu se poate obține în ultima clipă; ea trebuie adunată și practicată în ani lungi. Ajută-i pe membrii grupei să înțeleagă că timpul pentru aceasta este acum.
Jurnalistul Malcolm Muggeridge, care a dus o viață depravată, a venit la Hristos în ultimii ani ai vieții. Cuvintele lui sunt un sfat înțelept, potrivit să fie transmis mai departe și ascultat de generația următoare, astfel încât noi, ceilalți, să nu ajungem la capătul călătoriei noastre pământești și să ne dăm seama că ne-am irosit viața: „Aș putea, cred, să mă consider un om de succes. Adesea, oamenii se uită după mine pe stradă; aceasta este faimă. Pot să câștig destul de ușor suficienți bani încât să mă calific pentru un loc de frunte într-un top al veniturilor. Acesta este succes. Cu bani și cu puțină faimă, chiar bătrân fiind, dacă mă preocup puțin pot să am parte de distracții cu prietenii. Aceasta este plăcere. Se poate întâmpla, când și când, ca un lucru pe care l-am spus sau scris să fie suficient de apreciat încât să mă conving singur că am un impact serios asupra timpului nostru. Aceasta este împlinire. Și totuși vă spun și vă implor să mă credeți, înmulțiți aceste mici triumfuri de milioane de ori, adunați-le pe toate grămadă și veți vedea că sunt nimic, absolut nimic. Doar o piedică și atât în comparație cu o singură picătură din apa vie pe care le-o oferă Hristos celor însetați spiritual, indiferent cine sau ce sunt aceștia.” – In Ravi Zacharias, Can Man Live Without God, (Nashville: W Publishing Group, 1994), p. 116
Dacă este posibil, caută un om în vârstă și înțelept să împărtășească în grupă câteva experiențe semnificative și perle din înțelepciunea acumulată.

APLICAȚIE

Iată câțiva pași valabili atât în pregătirea pentru căsătorie, cât și în pregătirea pentru a fi părinte și pentru bătrânețe. Mai întâi, citește sfaturile, proverbele și istorisirile biblice pe aceste teme. Apoi, citește material extrabiblic creștin scris de autori specializați în aceste domenii. În final, stai de vorbă cu cupluri căsătorite, cu părinți și cu persoane în vârstă, pentru a-ți forma cea mai realistă imagine cu putință a acestor evenimente.
Un alt pas practic este de a face „socoteala cheltuielilor” (Luca 14:28). Aceasta se aplică direct fiecărei persoane, indiferent că pasul căsătoriei sau al rolului de părinte este încă în viitor, și, indirect, la bătrânețe și moarte. Ia în considerare întrebări precum:

1. Sunt oameni de șaptezeci sau de optzeci de ani care și acum colindă munții cu rucsacul în spate, în timp ce alții, de aceeași vârstă, abia pot să urce câteva trepte. Ce schimbări în stilul de viață ar trebui să faci astăzi ca să ai cele mai bune șanse ca în acei ani târzii ai vieții să ai o sănătate optimă?

2. Să ai copii este o binecuvântare extraordinară (Psalmii 127:3-5), dar implică, totodată, sacrificiu de timp, de resurse și de energie. De când se nasc, se trezește în noi o grijă continuă pentru siguranța, pentru dezvoltarea, pentru bunăstarea și pentru mântuirea lor. Orice plan, orice mutare, orice gest spontan devine mult mai complex. Legătura dragostei pe care o avem cu copiii noștri face ca totul să merite pe moment, dar mulți nu ajung să-ș i pună întrebarea importantă dacă acel copil merge în viață în direcția în care îl conduce Domnul.