Comentarii inspirate (st. 3)

Sabat după-amiază, 13 aprilie

Neprihănirea lui Hristos merge înaintea noastră. Caracterul Său este acela pe care trebuie să-l imităm. Și apoi, slava Domnului va fi răsplata noastră. Conducătorul nostru merge înaintea noastră și, pe măsură ce Îl urmăm, El ne acordă neprihănirea Lui, care se vădește în faptele noastre, într-o viață bine ordonată și o vorbire sfințită. Credința și faptele sunt acelea care fac dovada că suntem adevărați creștini, pregătindu-ne să stăm împreună cu Hristos în locurile cerești. – Astăzi cu Dumnezeu, p. 262
O viață monotonă nu este cea mai favorabilă pentru creșterea spirituală. Unii pot atinge standardul cel mai înalt de spiritualitate doar printr-o schimbare a ordinii obișnuite a lucrurilor. Dacă, în providența Sa, Dumnezeu vede că schimbările sunt esențiale pentru succesul în formarea caracterului, El tulbură curentul liniștit al vieții. Dumnezeu vede că un lucrător are nevoie de o legătură mai apropiată cu El, iar pentru aceasta, El îl desparte de prieteni și de cunoștințe. Când îl pregătea pe Ilie pentru înălțarea la cer, Dumnezeu l-a chemat din loc în loc, așa încât profetul să nu se poată stabili într-o locuință comodă și, în felul acesta, să nu poată să obțină putere spirituală. – Slujitorii Evangheliei, pp. 269–270.
Prezența Tatălui L-a înconjurat pe Hristos și nimic nu L-a lovit în afară de ceea ce a îngăduit iubirea infinită, pentru binecuvântarea lumii. Acesta era izvorul mângâierii Sale, acesta este și al nostru. Cel care este umplut cu Duhul lui Hristos rămâne în Hristos. Orice ar veni asupră-i vine de la Mântuitorul, care îl înconjoară cu prezența Sa. Nimic nu îl poate atinge dacă Domnul nu aprobă. Toate suferințele și necazurile noastre, toate ispitele și încercările, toate întristările și durerile, toate persecuțiile și privațiunile, pe scurt, toate lucrează împreună pentru binele nostru. Toate experiențele și împrejurările sunt lucrătorii lui Dumnezeu prin care binele ajunge la noi. – Divina vindecare, pp. 488–489
Aduceţi în conversaţiile voastre cereasca lumină a soarelui. Rostind cuvinte care încurajează şi mângâie, veţi descoperi că strălucirea neprihănirii lui Hristos locuieşte în sufletul vostru. Copiii au nevoie de cuvinte plăcute. Este esenţial pentru fericirea lor să simtă aprobarea voastră. Străduiţi-vă să vă stăpâniţi asprimea înfăţişării şi cultivaţi tonuri calde în vorbire. Descoperiţi frumuseţea aflată în lecţiile din Cuvântul lui Dumnezeu şi apreciaţi-o ca pe ceva esenţial pentru fericirea şi succesul căminului vostru. Într-un mediu fericit, copiii vor dezvolta o dispoziţie plăcută şi însorită.
Adevărata frumuseţe a caracterului nu este ceva ce străluceşte numai în ocazii speciale; harul lui Hristos care este în suflet se descoperă în orice împrejurare. Cel care cultivă acest har ca pe o prezenţă permanentă în viaţa sa, îşi va descoperi frumuseţea caracterului atât în situaţii dificile, cât şi în cele fără probleme. În cămin, în lume, în biserică noi trebuie să trăim viaţa lui Hristos. – Asemenea lui Hristos, p. 185

Duminică, 14 aprilie: Nepregătiți

Apostolul [Pavel] le recomanda credincioșilor corinteni să ia aminte la învățăturile cuprinse în experiența lui Israel. … El a arătat cum dorința după o viață comodă și de plăceri pregătise calea pentru păcatele care au atras răzbunarea din partea lui Dumnezeu. Atunci când s-au așezat să mănânce și să bea și apoi s-au sculat să joace, copiii lui Israel au dat deoparte temerea de Dumnezeu. …
Cuvintele de avertizare adresate de apostol bisericii din Corint sunt valabile în toate timpurile și, îndeosebi, sunt potrivite în zilele noastre. Prin idolatrie el nu înțelege numai închinarea la idoli, ci și preocuparea de sine, iubirea unei vieți de ușurătate, satisfacerea apetitului și a pasiunilor. O credință doar cu numele în Hristos și o îngâmfată cunoaștere a adevărului nu îl fac creștin pe niciun om. O religie care nu caută altceva decât să mulțumească ochiul, urechea și gustul sau care aprobă cedarea în fața plăcerilor nu este religia lui Hristos. – Faptele apostolilor, pp. 316–317
De la bun început, Dumnezeu nu a aprobat poligamia. Este contrară voinței Lui. Știa că ea va distruge fericirea omului. Pacea lui Avraam a fost în mare măsură afectată prin căsătoria lui nefericită cu Agar. …
Dacă Avraam și Sara ar fi așteptat cu încredere împlinirea făgăduinței că vor avea un fiu, multă nefericire ar fi fost evitată. Ei au crezut că va fi chiar așa cum promisese Dumnezeu, dar n-au putut crede că Sara, la vârsta ei înaintată, va avea un fiu. … Aici le-au lipsit amândurora credința și încrederea desăvârșită în puterea lui Dumnezeu. Prin faptul că a ascultat de glasul Sarei și a luat-o pe Agar de soție, Avraam nu a reușit să treacă testul credinței lui în puterea nelimitată a lui Dumnezeu și a adus multă nefericire asupra lor. Domnul intenționa să demonstreze credința neclintită și bizuirea lui Avraam pe făgăduințele pe care i le făcuse. – Istoria mântuirii, pp. 76–77
Pericolul în care ne aflăm ne este prezentat de Hristos Însuşi. El ştia pericolele cu care urma să ne confruntăm în aceste zile din urmă şi dorea să ne pregătim pentru ele. „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului.” Ei mâncau şi beau, semănau şi construiau, se căsătoreau şi dădeau în căsătorie şi nu au ştiut nimic până în ziua când Noe a intrat în corabie şi a venit potopul şi i-a luat pe toţi. Ziua lui Dumnezeu îi va găsi pe oameni absorbiţi în acelaşi fel în afacerile şi în plăcerile acestei lumi, în ospeţe, în lăcomie şi în satisfacerea apetitului pervertit… .
Credinţa în apropiata venire a Fiului omului pe norii cerului nu-l va face pe adevăratul creştin să devină neglijent şi nepăsător faţă de preocupările obişnuite ale vieţii. Cei care aşteaptă cu dor după arătarea iminentă a lui Hristos nu vor fi leneşi, ci harnici în activităţile vieţii. Lucrarea lor nu va fi făcută în mod neglijent şi necinstit, ci cu credincioşie, cu promptitudine şi în mod temeinic. – Mărturii, vol. 4, p. 309

Luni, 15 aprilie: Pregătirea pentru căsătorie

Unii dintre noi au un temperament nervos şi, din fire, sunt iuţi ca fulgerul în gândire şi în acţiune, dar nimeni să nu creadă că nu poate să înveţe să devină răbdător. Răbdarea este o plantă care creşte repede dacă este cultivată cu grijă. Când ajungem să ne cunoaştem bine şi apoi să unim cu harul lui Dumnezeu hotărârea noastră fermă, putem să fim biruitori şi să ajungem desăvârşiţi în toate lucrurile, să nu ne lipsească nimic.
Răbdarea revarsă balsamul păcii şi al iubirii în experienţa vieţii de cămin. … Răbdarea va căuta să aducă unitate în biserică, în familie şi în societate. Harul acesta trebuie să fie întreţesut în viaţa noastră. – My Life Today, p. 97
Cuvintele amabile, pline de bună dispoziţie şi încurajatoare se vor dovedi mai eficiente decât cele mai bune medicamente. Acestea vor aduce curaj unei inimi deznădăjduite şi descurajate, iar fericirea şi strălucirea soarelui, aduse în familie prin gesturi de amabilitate şi prin cuvinte încurajatoare, vor răsplăti înzecit efortul făcut. Soţul nu trebuie să uite că o mare parte din povara creşterii şi educării copiilor lui apasă asupra mamei şi că ea are un rol important în modelarea minţii lor. Lucrul acesta ar trebui să trezească din partea lui cele mai delicate sentimente şi să-l determine să-i uşureze cu grijă poverile. El ar trebui să o încurajeze să se bazeze pe afecţiunea lui şi să-i îndrepte gândurile spre cer, de unde vin puterea şi pacea, precum şi odihna finală, pentru cei trudiţi şi împovăraţi. El nu ar trebui să vină acasă încruntat şi posomorât, ci, prin prezenţa lui, ar trebui să aducă în familie lumina soarelui şi să-şi încurajeze soţia să privească în sus şi să se încreadă în Dumnezeu. Împreună, uniţi, ei pot să ceară împlinirea făgăduinţelor lui Dumnezeu şi să aducă în familia lor binecuvântările Lui bogate. Lipsa de bunătate, nemulţumirea şi mânia Îl împiedică pe Isus să locuiască în cămin. Am văzut că îngerii lui Dumnezeu pleacă dintr-o casă în care se rostesc cuvinte dezagreabile, în care există certuri şi nemulţumiri. – Mărturii, vol. 1, pp. 306–307
În această privinţă, cel mai sigur este să te grăbeşti încet. Ia-ţi suficient de mult timp ca să observi fiecare lucru, apoi să nu te încrezi în judecata ta, ci permite-le mamei, care te iubeşte, şi tatălui tău, şi prietenilor de încredere să facă observaţii critice cu privire la persoana pe care eşti înclinat să o favorizezi. Nu te încrede numai în judecata ta şi nu te căsători cu o persoană care simţi că nu le va aduce onoare mamei şi tatălui tău, [ci …] cu una care este inteligentă şi are valori morale înalte. O fată care îşi dăruieşte afecţiunea unui bărbat, care îi atrage atenţia făcându-i avansuri şi se învârteşte prin locurile în care ştie că va fi observată de el, doar dacă el nu este naiv, nu este o fată cu care ar trebui să te împrieteneşti. …
… Ar fi cu mult mai bine să nu te căsătoreşti deloc decât să te căsătoreşti şi să fii nefericit; caută sfatul lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri. Fii calm, supus voinţei lui Dumnezeu ca să nu fii cuprins de febra entuziasmului şi să te descalifici pentru lucrarea lui Dumnezeu prin faptul că te ataşezi de cine nu trebuie. – Letter 59, 1880

Marţi, 16 aprilie: Pregătirea pentru a fi părinte

[Pentru Hristos] Mama I-a fost cel dintâi învățător omenesc. Din gura ei și din sulurile profeților, El a învățat lucrurile cerești. El a trăit într-o casă țărănească și Și-a îndeplinit credincios și voios partea Sa în purtarea poverilor casei … acum, El era un serv supus, un fiu iubitor și ascultător. El a învățat o meserie și a lucrat cu mâinile Sale în atelierul de tâmplărie. El umbla pe ulițele târgușorului în straie simple, de muncitor de rând, ducându-Se și întorcându-Se de la munca Sa umilă. …
Și-a strâns învățătura din surse rânduite de cer, din muncă folositoare, din studierea Scripturilor și a naturii și din experiența vieții – manualele lui Dumnezeu, pline de învățătură, pentru toți aceia care se apropie de ele cu o inimă binevoitoare, cu un ochi și cu o inimă înțelegătoare. – Mărturii, vol. 8, pp. 222–223
Ana l-a consacrat pe Samuel Domnului, iar Domnul i S-a descoperit încă de când era tânăr. Trebuie să lucrăm mult mai mult pentru copiii şi tinerii noştri, ca Dumnezeu să-i primească pentru a îndeplini lucruri mari în Numele Său. … El doreşte ca toţi copiii să-I slujească Lui cu o inimă neîmpărţită.
Părinţi, voi aveţi de făcut o mare lucrare pentru Isus, care a făcut totul pentru voi. El să fie Călăuzitorul şi Ajutorul vostru. Când L-a dat pe singurul Său Fiu, Dumnezeu nu a reţinut de la voi cel mai bun dar pe care L-a avut. Copiii şi tinerii să nu fie împiedicaţi să vină la Isus. Satana caută să-i câştige pe copii de partea lui, ca şi când i-ar lega cu nişte legături de oţel, iar voi puteţi să aveţi succes în a-i aduce la Isus numai printr-un efort personal hotărât. Este necesară o lucrare mai stăruitoare pentru copii şi tineri, deoarece ei sunt speranţa bisericii. Iosif, Daniel şi tovarăşii lui, Samuel, David, Ioan şi Timotei sunt nişte exemple strălucite care mărturisesc despre faptul că „începutul înţelepciunii este frica de Domnul” (Proverbele 9:10). – Solii alese, cartea 1, p. 319
Mama trebuie să fie conștientă de nevoia ei de a fi călăuzită de Duhul Sfânt, pentru ca ea însăși să aibă o experiență reală, de supunere față de voința Domnului. Prin harul lui Hristos, ea poate fi un educator înțelept, blând și iubitor. Pentru ca ea să-și facă lucrarea așa cum trebuie, este nevoie de talent, pricepere și răbdare. Se cere jertfire de sine și rugăciune stăruitoare. Fiecare mamă trebuie, prin efort perseverent, să-și dea silința să-și îndeplinească obligațiile, aducându-i pe micuții ei la Isus, pe brațele credinței, spunându-I Lui marea ei nevoie și cerându-I înțelepciune și har. Cu seriozitate, răbdare și curaj, ea trebuie să caute să-și perfecționeze abilitățile pentru a se putea folosi corect de cele mai nobile capacități ale minții în educarea copiilor ei.
Ca niște guvernatori uniți ai regatului căminului, tatăl și mama trebuie să demonstreze bunătate și amabilitate unul față de celălalt. Niciodată comportamentul lor să nu fie în contradicție cu preceptele pe care caută să le impună. Ei trebuie să păstreze puritatea inimii și a trăirii, dacă vor să aibă copii curați. Să-și educe și disciplineze eul, dacă vor să aibă copii supuși și disciplinați; să le așeze în față un exemplu demn de imitat. – Sfaturi pentru părinţi, profesori şi elevi, pp. 128–129

Miercuri, 17 aprilie: Pregătirea pentru bătrânețe

Iubirea lui Isus, mila Sa infinită şi sacrificiul pe care l-a făcut în favoarea noastră solicită cea mai serioasă şi mai solemnă reflecţie. Ar trebui să ne gândim mai mult la caracterul scumpului nostru Mântuitor şi Mijlocitor. Ar trebui să medităm la misiunea Aceluia care a venit să-l mântuiască pe poporul Lui de păcate. Astfel, prin contemplarea marilor teme ale cerului, credinţa şi iubirea noastră vor deveni mai puternice, iar rugăciunile noastre vor fi tot mai mult ascultate de Dumnezeu, pentru că ele vor fi tot mai pline de credinţă şi de iubire. Ele vor fi luminate şi arzătoare. Încrederea noastră în Domnul Hristos va fi mai statornică şi vom avea o experienţă zilnică şi vie a puterii Sale de a-i mântui în mod desăvârşit pe toţi cei care vin la Dumnezeu prin El.
Pe măsură ce medităm la desăvârşirea Mântuitorului nostru, vom dori să fim cu totul transformaţi şi înnoiţi după chipul Său curat. Sufletul nostru va înseta şi va flămânzi după asemănarea cu Cel pe care Îl adorăm. Cu cât gândurile noastre se vor ocupa mai mult cu Domnul Hristos, cu atât le vom vorbi mai mult şi altora despre El şi Îl vom reprezenta mai mult în lume prin viaţa noastră. – Calea către Hristos, p. 89
Dacă dorim să ne formăm un caracter bine primit de Dumnezeu, atunci trebuie să ne formăm niște deprinderi corecte în viața noastră religioasă. Rugăciunea zilnică este tot atât de necesară pentru creșterea în har și pentru viața spirituală însăși, cum este hrana pământească pentru bunăstarea corpului. Trebuie să ne obișnuim să ne înălțăm adesea gândurile în rugăciune către Dumnezeu. Când mintea noastră rătăcește, trebuie s-o aducem înapoi; prin eforturi stăruitoare, ne vom face din aceasta o obișnuință. Nicio clipă nu putem fi siguri dacă ne despărțim de Hristos. Noi putem avea prezența Sa, care să ne însoțească la orice pas, dar numai prin împlinirea rânduielilor puse de El.
Religia trebuie să aibă locul cel mai de frunte în viață. Orice alt lucru trebuie să fie subordonat ei. Toate puterile sufletului, corpului și spiritului nostru trebuie angajate în lupta creștină. Trebuie să privim la Hristos pentru tărie și har și atunci vom câștiga biruința tot așa de sigur, după cum e sigur că Isus a murit pentru noi. – Sfinţirea vieţii, p. 93
Isus spune … : Dacă voi Mă veţi mărturisi înaintea oamenilor, și Eu voi da mărturie pentru voi înaintea lui Dumnezeu și a îngerilor sfinţi. Voi trebuie să fiţi martorii Mei pe pământ, canale prin care harul Meu poate să se reverse pentru vindecarea lumii. În același fel, Eu voi fi Reprezentantul vostru în cer. Tatăl nu vede caracterul vostru plin de greșeli, ci vă vede îmbrăcaţi în desăvârșirea Mea. Eu sunt Mijlocitorul prin care vin la voi binecuvântările Cerului. Și toţi cei care mărturisesc despre Mine, luând parte la sacrificiul Meu pentru aceia care erau pierduţi, vor fi mărturisiţi ca părtași la slava și fericirea celor răscumpăraţi.
Cel care vrea să-L mărturisească pe Hristos trebuie să-L aibă pe Hristos în el. Nimeni nu poate să dea mai departe ce n-a primit. Ucenicii ar putea să vorbească fluent despre punctele credinţei, ar putea să repete cuvintele lui Hristos; dar, dacă nu au o blândeţe și o iubire asemănătoare cu ale lui Hristos, ei nu mărturisesc despre El. …
Misiunea slujitorilor lui Hristos este o mare onoare și o însărcinare sfântă. – Hristos, Lumina lumii, p. 357

Joi, 18 aprilie: Pregătirea pentru moarte

Caracterul pe care îl aveți în timpul de probă va fi caracterul pe care îl veți avea la venirea Domnului Hristos. Dacă vrei să fii un sfânt în ceruri, trebuie să fii sfânt și pe pământ. Trăsăturile de caracter pe care le cultivi în viață nu vor fi schimbate prin moarte sau înviere. Vei ieși din mormânt cu aceeași dispoziție pe care ai avut-o în căminul tău și în societate. Domnul Isus nu ne schimbă caracterul la venirea Sa. Lucrarea de transformare trebuie făcută acum. Viața noastră de zi cu zi determină destinul nostru. – Căminul adventist, p. 16.
Când l-am văzut pe soțul meu respirând pentru ultima dată, am simțit că Isus era mai prețios decât fusese în orice ceas al vieții mele. … Când a fost luat de lângă mine cel pe iubirea căruia m-am bazat și alături de care am lucrat timp de treizeci și cinci de ani, nu am putut decât să-mi așez mâna pe ochii săi și să spun: „Doamne, îți încredințez comoara mea până în dimineața învierii.” …
Uneori, am simțit că nu pot suporta ca soțul meu să moară. Dar aceste cuvinte păreau să fie imprimate în mintea mea: „Fii liniștită și să știi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmii 46:10). M-a durut teribil pierderea aceasta, dar nu am îndrăznit să mă las doborâtă de o tristețe inutilă. Ea nu-l putea aduce înapoi pe cel decedat. Iar eu nu eram atât de egoistă, încât să doresc, dacă aș fi putut, să-l aduc înapoi din somnul său liniștit pentru a se angaja din nou în bătăliile vieții. El se așezase să doarmă, asemenea unui soldat încercat. Voi privi cu plăcere locul său de odihnă. Cel mai bun mod în care eu și copiii mei puteam onora amintirea celui căzut era să reluăm lucrarea de acolo de unde o lăsase el și s-o ducem până la capăt, prin puterea lui Isus. Vom fi mulțumitori pentru anii de activitate folositoare care i-au fost acordați și, pentru binele lui și al cauzei lui Hristos, vom învăța din moartea sa o lecție pe care nu o vom uita niciodată. Vom lăsa ca această întristare să ne facă mai buni și mai amabili, mai răbdători și mai atenți față de semenii noștri. – Schițe din viața mea, pp. 252–254
Lucrarea publică a lui David era aproape de încheiere. El ştia că urma să moară în curând şi nu şi-a lăsat treburile încurcate ca să tulbure sufletul fiului său, ci, pe când era încă în putere fizic şi mintal, el a aranjat treburile împărăţiei până la cele mai mici amănunte. …
Prin faptul că şi-a rezolvat toate problemele, David a lăsat un bun exemplu pentru toţi cei care sunt înaintaţi în vârstă, ca să-şi rezolve treburile atâta vreme cât sunt în stare să facă acest lucru, pentru ca, atunci când vor simţi că se apropie moartea şi facultăţile lor mintale scad să nu mai existe nimic de natură pământească, legat de lumea aceasta, care să le abată mintea de la Dumnezeu. – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 2, pp. 1024–1025

Vineri, 19 aprilie

Studiu suplimentar
Astăzi cu Dumnezeu, „O comuniune statornică cu Dumnezeu”, (18 aprilie) p. 117.
Calea către Hristos, cap. „Cunoașterea lui Dumnezeu”, pp. 85–91.