Vești misionare – 13 aprilie 2019

Un brazilian care lucrează printre bombe

Marcelo Dornelles

Mișcat de vești despre oameni care mor de foame în Africa, Marcelo Dornelles a renunțat la o viață confortabilă în Brazilia pentru a susține lucrarea desfășurată de ADRA în țări măcinate de războaie precum Mozambic, Angola și Irak. Deși are numai patruzeci și opt de ani, părul alb și fața plină de riduri dau mărturie despre anii de muncă umanitară făcută printre bombe, explozii, soare arzător, frig aspru și ploaie torențială. Și totuși, el nu ar vrea să schimbe viața sa pe nimic altceva.
„În 1990 eram tare nemulțumit, cu toate că aveam o viață confortabilă”, spunea Marcelo într-un interviu luat în Erbil, un oraș din Irak unde lucra ca director pentru ADRA Kurdistan. „Când am văzut la televizor imagini cu oameni care mureau de foame în Etiopia și Somalia, țări afectate de război, am fost mișcat de dorința de a ajuta. Știam că Dumnezeu mă cheamă.”
Prima sa misiune a fost de a ajuta ADRA să implementeze programe pentru a-i hrăni pe oamenii din Mozambic deportați din 100 de sate din cauza conflictelor și foametei. Încă din 1977, țara era într-un război civil, iar un acord de pace nu avea să fie semnat decât în 1992.
„Când am ajuns, mi-am dat seama că situația era mult mai tensionată decât mă gândisem”, spunea Marcelo. „Însă nu puteam da înapoi. Era mare nevoie de ajutor.”
Timp de opt luni a lucrat în Mozambic și mărturisește că, acolo, dorința de a-i ajuta pe oameni a devenit și mai puternică. Însă o urgență medicală a mamei lui l-a forțat să se oprească și să revină în Brazilia pentru a o îngriji.
Următoarea sa misiune din Angola l-a adus într-o țară aflată de 27 de ani într-un război civil. Primii ani au fost înspăimântători – vădea adeseori oameni care mâncau pantofi sau câini morți. În 1993, în timpul unui atac militar a salvat de la foamete și explozii douăzeci de copii, adăpostindu-i în casa lui din Malanje, capitala unei provincii din nordul Angolei.
„Ce vedeam pe străzi era îngrozitor – zeci de copii care erau numai piele și os mureau de foame”, spunea el. „Nu am putut suporta asta, așa că i-am luat pe copiii pe care-i găseam, i-am adus în casa mea și i-am hrănit.”

Marcelo a ajutat ADRA să plaseze mai bine de două sute de copii orfani în familii adventiste din Malanje.
În 2016, s-a mutat în Irak să-i ajute pe oamenii care fuseseră deportați. „Este un om cu inima mare”, spunea Liander Reis, un brazilian care lucrează ca trezorier pentru ADRA Kurdistan.