Comentarii pentru instructori (st. 4) Îndreptățirea prin credință

Comentarii pentru instructori

 

Obiectivele instructorului

La nivelul cunoștinţelor: Membrii grupei să înţeleagă corect relaţia dintre concepţia lui Pavel despre îndreptăţirea prin credinţă şi fundamentarea ei pe cunoştinţele lui din Vechiul Testament.

La nivelul sentimentelor: Să devină conştienţi de unitatea dintre Vechiul şi Noul Testament pe tema îndreptăţirii doar prin credinţă.

La nivel practic: Să caute moduri de a le împărtăşi altora experienţa personală a îndreptăţirii doar prin credinţă, bazându-se pe argumente biblice.

SCHIŢA STUDIULUI

1. Cunoştinţe: Învăţătura lui Pavel despre îndreptăţire nu este ceva nou
2. Ea este clădită pe mărturii cheie, preluate din Legea lui Moise şi din psalmii lui David. De ce este important lucrul acesta?
3. Cu ce contribuie mărturiile lui Moise şi David la explicarea îndreptăţirii?
4. Ce legătură există între Romani 4 şi Romani 3 şi 5?
5. Sentimente: Învăţătura lui Pavel despre îndreptăţire nu este de dată

recentă

1. De ce este important să ştim că Legea, nici cea ceremonială, nici cea morală, nu îi îndreptăţeşte pe păcătoşi?
2. Cât de solidă este asigurarea mântuirii atunci când cunoaştem clar implicaţiile îndreptăţirii prin credinţă?

III. Practic: Să înţeleagă corect relaţia dintre iertare şi ascultare din Romani 4

1. De ce este atât de importantă pentru dezvoltarea spirituală şi morală relaţia dintre îndreptăţire şi sfinţire?
2. Cu ce ne ajută înţelegerea corectă a relaţiei dintre Lege şi har în mărturia pe care le-o dăm creştinilor şi celor de altă religie?

Rezumat: Este foarte important să ştim că învăţătura despre îndreptăţire se bazează pe întreaga mărturie a Bibliei.

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE

Pasajul central: Romani 3:31

Ideea de bază: Dacă pentru mulţi îndreptăţirea prin credinţă este doar o convingere doctrinară, pentru Avraam şi David ea era o realitate spirituală vie. Aşa să devină pentru toţi credincioşii!

După ce clarifică doctrina despre îndreptăţirea prin credinţă, Pavel trece la ilustrarea credinţei mântuitoare cu exemple din Vechiul Testament: Avraam (pasaje din Geneza) şi David (pasaje din Psalmi). El îşi susţine învăţătura aducând ca argument două figuri istorice de seamă din Vechiul Testament.

Discuţie introductivă. Întreabă-i pe membrii grupei dacă au avut vreodată de-a face cu creştini care susţin că ei nu mai sunt sub Lege, ci sub har. Pe baza studiului de săptămâna aceasta, care ar fi răspunsul adecvat?

De discutat:

Care este implicaţia ideii că sfinţii din Vechiul Testament au fost mântuiţi prin Lege şi prin fapte, iar credincioşii din Noul Testament sunt mântuiţi prin credinţă?

Ce avantaj au credincioşii din Noul Testament faţă de cei din Vechiul Testament?

2. APROFUNDAREA STUDIULUI

În studiul acesta, este necesar să insistăm mai ales pe modul în care foloseşte Pavel Vechiul Testament pentru a-şi susţine doctrina despre îndreptăţire. Expunerea despre îndreptăţire începe în forţă în Romani 3:21 şi se întinde până la Romani 5:21. Care sunt argumentele biblice fundamentale aduse de Pavel în Romani 3 şi 4?

Comentariu biblic

1. Credinţa în Hristos și relaţia ei cu Legea lui Moise și cu oameni ai

credinţei din Vechiul Testament

(Revedeţi în grupă Romani 3:31 şi Romani 4:1-8.)

În Romani 3:31, Pavel pune în mod inteligent problema relaţiei dintre Lege, har şi credinţă. Apoi trece imediat la prezentarea vieţilor şi mărturiilor patriarhului Avraam şi ale împăratului David, aşa cum sunt ele consemnate în Scriptură. El arată astfel că atât Legea (primele cinci cărţi ale

Bibliei), cât şi Profeţii şi Scrierile (în special Psalmii lui David) susţin teza sa. Dacă ne gândim la argumentele oponenţilor săi iudaizanţi, modul său de abordare este foarte ingenios. După aceea, Pavel arată explicit la ce se referă, citând din Geneza 15:6 (deci din Legea lui Moise): „Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire” (Romani 4:3). De asemenea, citează şi din Psalmii 32:1, unde David (a cărui viaţă este consemnată în cărţile profeţilor din Vechiul Testament) îl „numeşte fericit pe omul acela pe care Dumnezeu, fără fapte, îl socoteşte neprihănit” (Romani 4:6).

De discutat: Desfiinţează Pavel Legea? El nu desfiinţează Legea, ci o întăreşte, demonstrând cu Vechiul Testament că îndreptăţirea prin credinţă (şi nu prin faptele Legii) constituie fundamentul salvării omului din păcat. Dacă îndreptăţirea s-ar baza pe ascultarea noastră, am ajunge fie să disperăm, fie să ne îngâmfăm. Iar disperarea şi îngâmfarea tind către antinomianism (excluderea necesităţii Legii, desfiinţarea ei).

1. Cazul lui David este un exemplu edificator pentru îndreptăţirea

doar prin credinţă

(Revedeţi în grupă 2 Samuel 11, 12; Psalmii 51.)

În 2 Samuel 11 este relatat unul dintre cele mai sordide păcate consemnate în întregul Vechi Testament: adulterul lui David şi încercările sale ulterioare de a şi-l ascunde. Ca să „acopere” adulterul, la ucis pe Urie Hetitul şi a pierdut respectul supuşilor săi faţă de el ca om, ca împărat şi conducător.

De discutat: Ce ne spune faptul că păcatele l-au costat atât de mult pe David despre preţul iertării oferite de Dumnezeu – moartea Domnului Hristos în locul păcătosului şi pentru împlinirea cerinţelor Legii)?

III. Pavel argumentează apoi că mântuirea nu este doar pentru iudei,

ci și pentru neamuri

(Revedeţi în grupă Romani 4:9-12.)

Ideea principală a pasajului este că Avraam nu era iudeu la momentul în care a fost declarat drept înaintea lui Dumnezeu. Şi nu era nici circumcis. Exemplul său este esenţial pentru îndreptăţirea prin credinţă (fără faptele Legii) şi pentru universalitatea mântuirii, atât pentru iudei, cât şi pentru neamuri (Evrei 2:9).

De discutat: Dacă mântuirea este pusă la dispoziţia tuturor oamenilor (cărora li s-a conferit o valoare infinită), cum este posibil ca un creştin să nutrească prejudecăţi rasiale, etnice, de clasă şi de naţionalitate? Moartea lui Hristos pentru toţi oamenii ar trebui să îi dea o lovitură fatală bigotismului. Ce prejudecăţi faţă de alte categorii de oameni mai păstrezi în suflet?

1. Luther, Reforma și mântuirea prin credinţă

(Revedeţi în grupă Romani 4:13-17.)

Ce ne spune Pavel despre relaţia dintre „făgăduinţă” şi „Lege” în Romani 4:13 şi ce clarificări ne aduce în acest sens experienţa lui Avraam? Pavel transmite următoarea idee: credinţa mântuieşte, iar Legea (inclusiv Legea morală) condamnă păcatul. El demonstrează că încercarea de a obţine mântuirea printr-un lucru care aduce condamnarea (Legea) este sortită eşecului. Şi, întrucât toţi oamenii au păcătuit, toţi au nevoie de neprihănirea mântuitoare obţinută de Avraam. Neprihănirea aceasta este pusă în contul tuturor păcătoşilor (iudei şi neamuri) doar prin credinţă – adevărul fundamental care a condus la Reformă.

De discutat: Să ne reamintim că pe 31 octombrie 1517, adică exact acum cinci sute de ani, Martin Luther a bătut în cuie pe uşa bisericii din Wittenberg (Germania) celebrele sale teze. Secţiunea pentru 31 octombrie din studiul pentru majori abordează exact esenţa mântuirii prin credinţă.

1. Îndreptăţirea prin credinţă în Galateni 3:21-24

(Revedeţi în grupă Galateni 3:21-24.)

Pavel ridică următoarea întrebare în Galateni: „Oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu?” (Galateni 3:21). Răspunsul său este un nu categoric. Dimpotrivă, continuă el, Legea îi ţine pe credincioşi „sub paza” ei, păstrându-i pentru „credinţa care trebuia să fie descoperită”. Legea este „îndrumătorul” copiilor lui Dumnezeu la Hristos, singurul care ne îndreptăţeşte prin credinţă (Galateni 3:23,24).

prin credinţă

(Revedeţi în grupă Romani 3:31.)

Mulţi susţin că Romani 3:31 ar declara că harul desfiinţează Legea. Dacă ar desfiinţa Legea, atunci, practic, ar nega păcatul şi, ca atare, harul nu îşi mai justifică existenţa. Ce răspuns putem să le dăm celor care afirmă că Romani 3:31 ar desfiinţa Legea? Până îţi formulezi răspunsul, ia în considerare un răspuns oferit de un evanghelist cu experienţă: „Îi întreb dacă pot cânta cu convingere imnul «Atâta har». Mai departe, le spun că nu pot cânta acest imn cu convingere! De ce? Pur şi simplu pentru că, dacă desfiinţezi Legea, nu ai păcat şi, prin urmare, nu ai nevoie de har! Eu am drept îndrumător Legea, care mă convinge de păcat, şi de aceea pot cânta cu convingere acest imn!”

De discutat: Dacă nu ar exista Legea, ce sens ar avea harul?

3. APLICAŢIA

Am ajuns la un punct important în studiul cărţii Romani. Înainte de a trece la studiul capitolului 5, unde Pavel continuă să prezinte implicaţiile îndreptăţirii prin har, instructorul ar trebui să le pună participanţilor următoarele întrebări:

Îţi este clară relaţia dintre Lege, păcat şi iertare sau îndreptăţire prin har? Formulează-ţi mărturia personală pentru a dovedi că îţi este clară această relaţie.

Cum putem distinge legalismul de ascultarea autentică?

Care sunt dovezile experienţei autentice a îndreptăţirii?

Cum putem prezenta experienţa personală a îndreptăţirii în contextul temei „marii lupte”?

4. ACTIVITATE

Ce activităţi din sfera sănătăţii publice consideraţi că sunt potrivite pentru localitatea în care vă aflaţi?

Gândiţi-vă cum aţi putea prezenta concepţia biblică despre liberul arbitru în cadrul activităţilor pentru promovarea libertăţii religioase în localitatea în care vă aflaţi.