[Duminică, 11 nov] Prejudecăţi etnice

1. Ce problemă apărută în biserica primară i-a determinat pe unii să se plângă?

Faptele 6:1
În zilele acelea, când s-a înmulţit numărul ucenicilor, evreii care vorbeau greceşte cârteau împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la împărţirea ajutoarelor de toate zilele.

Se pare că unii creştini din biserica de la început aveau prejudecăţi faţă de văduvele evreilor care vorbeau greceşte şi acestea primeau mai puţine ajutoare decât cele care vorbeau evreieşte. De aici au apărut „cârteli”. Interesant că deosebirile etnice au creat probleme atât de devreme în biserică!

2. Ce paşi simpli a făcut biserica primară pentru a rezolva această neînţelegere?

Faptele 6:2-6
2. Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
3. De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.
4. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.”
5. Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.
6. I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei.

Creşterea rapidă a bisericii a adus şi o înmulţire a sarcinilor apostolilor. Alegerea acestor şapte oameni, numiţi de regulă „diaconi” (deşi nu sunt numiţi aşa în Noul Testament), a aplanat tensiunea din biserica din Ierusalim şi a permis implicarea mai multor persoane în slujire.

Apostolii au ascultat cu atenţie plângerea credincioşilor vorbitori de greacă şi le-au propus o soluţie: să aleagă ei şapte bărbaţi care să lucreze ca asociaţi ai apostolilor. Credincioşii au recomandat şapte ucenici, toţi vorbitori de greacă şi „vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune”. Slujirea apostolilor, care însemna, până la acel moment, atât propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, cât şi împărţirea ajutoarelor pentru văduve, a fost divizată în două domenii de activitate, fiecare la fel de valoros pentru vestirea Evangheliei. Luca foloseşte acelaşi cuvânt pentru „a sluji” şi „slujbă” (diakonia) când vorbeşte despre lucrarea apostolilor de propovăduire a Cuvântului lui Dumnezeu şi despre lucrarea diaconilor de împărţire a ajutoarelor (Faptele 6:1).

Ce semnificație are faptul că cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor (Faptele 6:2-6) pentru a găsi o soluție împreună cu ei?