Te-ai întrebat vreodată de ce orice conversație cu părinții sau frații tăi pare să degenereze într-o ceartă? Poate că ești prea serios! Joacă-te un joc cu tine însuți, numit „Ce vor ei să spună de fapt”. Amintește-ți conversațiile care s-au sfârșit prost în ultimele zile și gândește-te cum ai fi putut răspunde pentru ca situația să fie mai bună. Încearcă să afli ce încearcă celălalt să spună de fapt, nu prin cuvinte, ci prin tonul vocii și expresiile faciale. Iată cum să te joci.

 

Exemplul 1: Sora ta (cu care împarți camera) îți spune înainte de culcare: „Ești o dezordonată. Tot timpul îți lași hainele pe jos și nici odată nu le ridici. Nimeni nu va fi încântat să te aibă tovarășă de cameră.” Fiindcă te joci, îți spui: Ce vrea ea să spună este: „Când îți arunci hainele pe jos după ce vii de la școală și nu le ridici, mă simt frustrată și simt că sunt singura care se străduiește să facă ordine în cameră. Când vin prietenele mele la mine, mă simt stânjenită de felul cum arată camera mea.”

 

Exemplul 2: Fratele îți spune: „Niciodată nu îmi acorzi atenție. Te interesează numai prietenii tăi.” Fiindcă te joci, îți spui: Ce vrea el să spună este: „Când joci șah cu prietenii, deși te-am rugat să joci fotbal cu mine, mă simt dat la o parte. Simt că nu îți mai place să petreci timpul cu mine.”

 

Notează pe rândurile de mai jos câteva exemple când Isus a fost un bun ascultător al celor din jurul Lui.