Înfrângerea lui Satana

Sabat după-amiază, 16 februarie

Lucruri mărețe urmează să se întâmple și dorim să-i chemăm pe oameni să iasă din starea lor de indiferență, să se pregătească pentru ziua aceea. … Să nu ne părăsim tocmai acum încrederea noastră, ci să avem o încredințare puternică, mai puternică decât până acum. Până aici Domnul ne-a ajutat și ne va ajuta până la sfârșit. Vom privi stâlpii monumentali, care comemorează ce a făcut El pentru noi, ca să ne mângâie și să ne salveze din mâna distrugătorului. Vrem să avem proaspătă în minte fiecare lacrimă pe care Domnul a șters-o din ochii noștri, fiecare durere pe care a alinat-o, fiecare neliniște îndepărtată, fiecare teamă alungată, fiecare nevoie împlinită, fiecare ocazie în care a avut milă față de noi și să ne întărim pentru tot ce ne așteaptă prin comemorarea pelerinajului nostru.
Noi putem să privim înainte spre noile probleme din conflictul apropiat, dar putem foarte bine să privim spre trecut și totodată spre viitor și putem spune: „Până aici Domnul ne-a ajutat” (1 Samuel 7:12). „Puterea ta să țină cât zilele tale!” (Deuteronomul 33:25). Încercarea nu va depăși puterea care ne-a fost dată ca să o suportăm. – This Day With God, p. 58
Dincolo de crucea de pe Golgota, cu suferința și ocara ei, Isus a privit la ziua finală, ziua cea mare, când prințul puterii văzduhului va fi distrus odată cu pământul care a fost mutilat atâta vreme prin revolta lui. Isus a văzut lucrarea răului terminată pentru totdeauna și pacea lui Dumnezeu umplând cerul și pământul.
De aici înainte, urmașii lui Hristos trebuiau să privească la Satana ca la un vrăjmaș înfrânt. Pe cruce, Isus urma să câștige biruința pentru ei; El dorea ca ei să primească biruința aceasta ca fiind a lor. „Iată”, a zis El, „că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va putea vătăma.”
Puterea nemărginită a Duhului Sfânt este apărarea oricărui suflet copleșit de greutăți. Hristos nu va îngădui ca vreunul dintre cei care, prin pocăință și credință, au cerut protecția Sa să treacă sub puterea vrăjmașului. Mântuitorul este alături de cei ispitiți și încercați. La El nu poate exista insucces, pierdere, imposibilitate sau înfrângere – noi putem totul prin Acela care ne întărește. Când vin ispitele și încercările, nu aștepta ca mai întâi să birui toate greutățile, ci privește la Isus, ajutorul tău! – Viața lui Iisus, ed. 2015, pp. 423–424
Cine crede în mod real în Hristos este făcut părtaș la natura divină și deține puterea pe care o poate folosi în orice ispită. El nu va cădea sub ispită și nici nu va fi lăsat să fie înfrânt. În timp de încercare, el va revendica făgăduințele și va scăpa prin ele de stricăciunea care este în lume prin pofte. – My Life Today, p. 274

Duminică, 17 februarie: Femeia și balaurul

După ce l-a ademenit pe om la păcat, Satana a pretins că pământul este al lui și s-a numit pe sine domn al acestei lumi. Deoarece părinții neamului omenesc primiseră firea lui, el voia să-și așeze împărăția aici. El spunea că oamenii l-au ales ca domnitor. Câștigând stăpânirea asupra oamenilor, el și-a întins puterea peste lumea întreagă. Hristos a venit să respingă pretenția lui Satana. …
Încă de când i s-a spus șarpelui în Eden: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei” (Geneza 3:15), Satana a știut că nu are o stăpânire absolută asupra lumii. … Cu interes profund, el a urmărit jertfele aduse de Adam și de fiii lui. În ceremoniile acestea, el a întrezărit simbolul unei legături între pământ și cer. S-a hotărât să se interpună în această legătură și să o rupă. El L-a prezentat în mod fals pe Dumnezeu, dar și ceremoniile care îi duceau pe oameni la Mântuitorul. … Satana îi ațâța pe oameni la patimi urâte, ca astfel să-i poată stăpâni mai bine. Când s-a dat Cuvântul scris al lui Dumnezeu, Satana a studiat profețiile cu privire la venirea Mântuitorului. Din generație în generație, el a lucrat ca să-i orbească pe oameni față de aceste profeții și ei să-L lepede pe Hristos la venirea Lui. – Viața lui Iisus, ed. 2015, pp. 88–89

Cei care vor să biruiască trebuie să-și pună la lucru fiecare putere a ființei lor. Ei trebuie să agonizeze pe genunchi înaintea lui Dumnezeu după putere divină. Hristos a venit ca să fie exemplul nostru și ca să ne arate că putem deveni părtași naturii divine. Cum? Scăpând de stricăciunea care este în lume prin pofte. Satana nu L-a înfrânt pe Hristos. Nu și-a pus piciorul pe sufletul Mântuitorului. Nu s-a atins de capul Lui deși I-a lovit călcâiul. Hristos, prin exemplul Său, a arătat că omul poate rămâne integru. Oamenii pot avea puterea de se opune răului – o putere pe care nici pământul, nici moartea, nici iadul nu o pot supune; o putere care îi va face în stare să biruiască așa cum a biruit Hristos. Natura divină și natura umană se pot contopi în ei. – Comentariile lui Ellen G. White, în Comentariul biblic AZȘ, vol. 5, p. 1082
… Îngerii [au fost] în apropierea urmașilor credincioși ai lui Hristos în toate timpurile. Vasta confederație a răului îi atacă pe toți aceia care vor să câștige biruința, dar Hristos dorește ca noi să privim la lucrurile care nu se văd, la oștile cerești, care stau de strajă în jurul acelora care Îl iubesc pe Dumnezeu, ca să-i poată scăpa. Noi nu vom ști de câte primejdii văzute și nevăzute am fost feriți prin mijlocirea îngerilor, decât atunci când, în lumina veșniciei, vom vedea providența lui Dumnezeu. Atunci vom afla că întreaga familie cerească s-a interesat de familia de aici, de jos, și că trimișii de la tronul lui Dumnezeu au urmărit zi de zi pașii noștri. – Viața lui Iisus, ed. 2015, p. 197

Luni, 18 februarie: Alungarea definitivă a lui Satana din cer

Opoziția față de Legea lui Dumnezeu și-a avut începutul în curțile cerești, în Lucifer, heruvimul acoperitor. Satana s-a hotărât să fie primul în consiliile cerești și egal cu Dumnezeu. El și-a început lucrarea de rebeliune cu îngerii de sub comanda lui, căutând să răspândească printre ei spiritul de nemulțumire. Și a acționat cu atâta viclenie, încât a câștigat mulți îngeri de partea lui înainte ca scopurile să-i fie pe deplin descoperite. Nici chiar îngerii loiali n-au putut să-i discearnă complet caracterul și nici să vadă unde ducea lucrarea lui. Când a reușit să câștige de partea lui mulți îngeri, Satana și-a prezentat cauza înaintea lui Dumnezeu, ca și cum ar fi fost dorința îngerilor ca el să ocupe poziția deținută de Hristos.

Răul a continuat să lucreze până când spiritul de neloialitate a dus la revoltă activă. Atunci s-a făcut război în cer și Satana, împreună cu toți simpatizanții lui, a fost alungat. Satana se războise pentru a avea supremație în cer și pierduse lupta. Dumnezeu nu-i mai putea încredința onoare și supremație, și acestea, precum și partea pe care o avea la guvernarea cerului, i-au fost luate. – Review and Herald, 28 ianuarie 1909
Dumnezeu i-ar fi putut nimici pe Satana și pe cei ce-l simpatizau tot atât de ușor cum cineva poate arunca o pietricică pe pământ, dar El n-a făcut aceasta. Răzvrătirea nu trebuia să fie biruită prin forță. Puterea constrângătoare se află numai sub cârmuirea lui Satana. Principiile Domnului nu sunt de natura aceasta. Autoritatea Sa se bazează numai pe bunătate, milă și iubire și mijlocul folosit de El este prezentarea acestor principii. Cârmuirea lui Dumnezeu este morală, iar adevărul și iubirea trebuie să fie puterea care domină. – Viața lui Iisus, ed. 2015, pp. 659–660
Satana este dușmanul personal al Domnului Hristos. El este inițiatorul și conducătorul oricărui fel de răzvrătire, atât în cer, cât și pe pământ. Furia lui crește; noi nu ne dăm seama cu adevărat care este puterea lui. Dacă ochii noștri ar putea fi deschiși pentru a-i vedea pe îngerii căzuți lucrând asupra acelora care stau liniștiți și se cred în siguranță, nu ne-am mai simți deloc în siguranță. Îngerii răi sunt în fiecare clipă pe urmele noastre. Noi ne așteptăm ca oamenii răi să acționeze așa cum le sugerează Satana, dar, în timp ce mintea noastră nu este apărată împotriva acestor agenți nevăzuți, ei cuceresc noi teritorii și fac minuni sub ochii noștri. Suntem noi pregătiți să ne împotrivim lor prin Cuvântul lui Dumnezeu, singura armă pe care o putem folosi cu succes? …
Suntem pregătiți pentru încercările care ne așteaptă, atunci când minunile false ale lui Satana se vor manifesta și mai mult? Oare nu vor fi multe suflete înșelate și prinse în capcană? Îndepărtându-se de preceptele și de poruncile clare ale lui Dumnezeu și dând ascultare unor născociri, mintea multora este pregătită să primească aceste minuni mincinoase. Toți trebuie să căutăm acum să ne înarmăm pentru lupta în care ne vom angaja în curând. Credința în Cuvântul lui Dumnezeu, studiat cu rugăciune și aplicat în viață, va fi scutul nostru împotriva puterii lui Satana și ne va face biruitori prin sângele lui Hristos. – Mărturii, vol. 1, ed. 2010, p. 258

Marți, 19 februarie: Războiul de pe pământ

În secolul al VI-lea, papalitatea era deja puternic consolidată. … Balaurul îi dăduse fiarei „puterea lui, scaunul lui de domnie și o stăpânire mare” (Apocalipsa 13:2). Acum au început cei o mie două sute șaizeci de ani de persecuție papală preziși în profețiile din cărțile Daniel și Apocalipsa … Creștinii au fost obligați să aleagă fie să renunțe la integritatea lor și să accepte ceremoniile și închinarea papală, fie să-și chinuie viața în temnițe sau să sufere moartea pe roată, pe rug sau sub securea călăului. … Persecuția s-a dezlănțuit asupra celor credincioși cu o furie mai mare ca niciodată, iar lumea a devenit un imens câmp de luptă. Timp de sute de ani, biserica lui Hristos și-a găsit scăparea în singurătate și întuneric. Profetul zice astfel: „Și femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șaizeci de zile” (Apocalipsa 12:6). – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 43–44
În ce a constat puterea acelora care au suferit în trecut prigoana pentru Hristos? În unirea cu Dumnezeu, unirea cu Duhul Sfânt, unirea cu Hristos. Ocara și prigoana i-au despărțit pe mulți de prietenii pământești, dar niciodată de iubirea lui Hristos. Niciodată sufletul încercat de furtună nu este mai iubit de Mântuitorul decât atunci când suferă ocara pentru adevăr. „Eu îl voi iubi”, spunea Hristos, „și Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21). Când din pricina adevărului credinciosul stă la bara tribunalului pământesc, Hristos stă alături de el. Când este închis între zidurile temniței, Hristos i Se arată și îi mângâie inima cu iubirea Sa. Când el suferă moartea pentru Hristos, Mântuitorul îi spune: Ei pot ucide trupul, dar nu pot vătăma sufletul. „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare” (Ioan 16:33; Isaia 41:10). – Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 64–65

Încă puțin, și Îl vom vedea pe Împărat în frumusețea Lui. Încă puțin, și El va șterge orice lacrimă din ochii noștri. Încă puțin, și El ne va înfățișa „fără prihană și plini de bucurie înainte slavei Sale” (Iuda 24). De aceea, când a dat semnele venirii Sale, El a zis: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitați în sus și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.”
Cu toate acestea, Hristos nu a descoperit ziua și ceasul venirii Sale. Le-a spus clar ucenicilor că nici El nu le poate spune ziua sau ceasul celei de a doua veniri. Dacă ar fi fost liber să le descopere lucrul acesta, de ce trebuia să-i mai îndemne să păstreze o atitudine de continuă așteptare? … Momentul exact al revenirii Fiului omului este o taină a lui Dumnezeu. – Viața lui Iisus, ed. 2015, pp. 543–544

Miercuri, 20 februarie: Războiul împotriva rămășiței

„Importanța Sabatului, ca monument comemorativ al creațiunii, constă în faptul că el amintește mereu adevăratul motiv pentru care închinarea I se cuvine lui Dumnezeu” – pentru că El este Creatorul, iar noi suntem ființele create de El. „De aceea, Sabatul constituie fundamentul închinării la Dumnezeu, deoarece ne învață acest mare adevăr în modul cel mai impresionant și nicio altă instituție nu face lucrul acesta. Adevărata bază a închinării la Dumnezeu, nu numai în ziua a șaptea, ci a închinării în general, o constituie deosebirea dintre Creator și ființele create. Acest mare fapt nu-și poate pierde niciodată valoarea și nu trebuie uitat niciodată” (J.N. Andrews, History of the Sabbath, cap. 27). Dumnezeu a instituit Sabatul în Eden cu scopul de a păstra acest adevăr în atenția oamenilor pentru totdeauna. Atâta timp cât calitatea Sa de Creator al nostru continuă să fie motivul pentru care ne închinăm Lui, Sabatul va continua să fie un semn și un monument comemorativ al acestui adevăr. – Tragedia veacurilor, ed. 2011, pp. 360–361
Vine timpul când poporul lui Dumnezeu va simți mâna persecuției din cauză că sfințește ziua a șaptea. … Omul fărădelegii, care a vrut să schimbe vremurile și legea și care a oprimat dintotdeauna pe poporul lui Dumnezeu, va determina să se facă legi care să impună respectarea primei zile a săptămânii. Însă poporul lui Dumnezeu trebuie să rămână ferm de partea Lui.

Nimeni să nu cedeze la ispită și să nu-și piardă fervoarea atașamentului față de Legea lui Dumnezeu din cauza disprețului cu care este ea tratată, căci tocmai acesta trebuie să fie motivul pentru care să ne rugăm cu toată inima, sufletul și glasul: „Este vremea ca Domnul să lucreze, căci ei calcă Legea Ta” (Psalmii 119:126). De aceea, din cauza disprețului general, eu nu mă voi transforma într-un trădător atunci când Dumnezeu va fi glorificat și onorat la maximum prin loialitatea mea. – The Faith I Live By, p. 291

Vă adresăm apelul de a lua poziție de partea Domnului și de a vă face partea ca niște supuși credincioși ai Împărăției. Recunoașteți darul care a fost pus în biserică pentru călăuzirea poporului lui Dumnezeu în zilele din urmă ale istoriei pământului. De la început, Dumnezeu a avut în biserică darul profeției asemenea unei voci vii, al cărei scop este acela de a sfătui, a mustra și a învăța. Am ajuns acum la ultimele zile ale lucrării soliei îngerului al treilea, când Satana va lucra cu o putere sporită, deoarece știe că timpul lui este scurt. …
Vrăjmașul a făcut eforturi iscusite pentru a tulbura credința celor din poporul nostru în Mărturii, iar când pătrund ideile acestea false, acești oameni pretind că își dovedesc toate pozițiile cu Biblia, dar ei interpretează greșit Scripturile. …
Acesta este exact planul lui Satana, iar aceia care au pregătit calea pentru ca poporul să nu acorde nicio atenție avertizărilor și mustrărilor Mărturiilor Duhului lui Dumnezeu vor vedea un val de idei false de tot felul, care vor prinde viață. Ei vor pretinde că Scriptura este dovada lor și toate formele de amăgire inventate de Satana se vor răspândi – Solii alese, cartea 3, ed. 2012, pp. 68–69

Joi, 21 februarie: Strategia ultimă a lui Satana

Lucrarea lui Satana de acuzator a început în ceruri. Aceasta a fost lucrarea lui pe acest pământ încă de la căderea omului și va fi lucrarea lui, într-un sens special, pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi. Văzând că timpul lui este scurt, el va lucra cu o mai mare asiduitate, ca să înșele și să distrugă. El este furios când vede că pe pământ există un popor care, în ciuda slăbiciunii și a păcatului, respectă Legea lui Dumnezeu. Satana este hotărât să-i facă pe acești oameni să nu asculte de Dumnezeu. El simte o satisfacție deosebită când vede starea lor de nevrednicie, de aceea a pregătit amăgiri pentru fiecare suflet, pentru ca toți să fie prinși în mreaja ispitei și despărțiți de Dumnezeu. El caută să-L acuze și să-L condamne pe Dumnezeu și pe toți aceia care se străduiesc să aducă la îndeplinire planurile Sale în această lume, cu un spirit de iubire, de compasiune și de iertare.
Fiecare manifestare a puterii lui Dumnezeu pentru cei ce fac parte din poporul Său, stârnește vrăjmășia lui Satana. De fiecare dată când Dumnezeu lucrează în favoarea lor, Satana cu îngerii lui acționează cu forțe noi, străduindu-se să-i distrugă. El este pornit împotriva tuturor celor care fac din Hristos tăria lor. Scopul lui este să-i instige pe oameni la rău și, când reușește să-i facă să păcătuiască, aruncă toată vina asupra celor ispitiți. Satana arată spre hainele lor murdare și spre caracterul lor plin de defecte. El prezintă slăbiciunea și nesăbuința lor, evidențiind faptul că nu sunt asemenea Domnului Hristos, că păcatele și lipsa recunoștinței lor L-au dezonorat pe Răscumpărător. Satana insistă asupra tuturor acestor argumente, dovedind că are dreptul de a-și aduce la îndeplinire intenția de a-i nimici. Satana se străduiește să-i înspăimânte pe oameni cu gândul că situația lor este fără speranță și că întinarea lor nu mai poate fi spălată niciodată. În felul acesta, el speră să le distrugă credința, astfel încât să cedeze întru totul ispitelor lui și să rupă legământul lor cu Dumnezeu. – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 121
Mi-a fost arătat că Satana nu a fost nesocotit și neglijent în acești mulți ani de la căderea lui, ci a învățat. El a devenit mai șiret. Planurile lui sunt concepute mai în profunzime și sunt mai bine acoperite cu o haină religioasă pentru a le ascunde diformitatea. Puterea lui de a ispiti și de a amăgi este acum de zece ori mai mare decât în zilele apostolilor. Puterea lui a crescut și va crește până când îi va fi luată. Furia și ura lui sporesc pe măsură ce timpul de lucru i se apropie de final.

Dumnezeu știe cum lucrează Satana și Își trimite îngerii ca să vegheze asupra copiilor Săi, să îi protejeze de puterea Diavolului. Iar lupta se duce necontenit între îngerii lui Dumnezeu și îngerii Diavolului. Îngerii lui Dumnezeu sunt îmbrăcați complet în armură, ei folosesc panoplia cerului și, deși încercuiți de dușmani înverșunați, nu se tem de nimic, pentru că ei fac voia Comandantului lor iubit. Ei pătrund în locurile cele mai întunecate ca să-i salveze pe copiii lui Dumnezeu din capcanele lui Satana, iar prezența lor îi determină pe îngerii răi să se retragă. Iar când sunt înfrânți, îngerii răi rostesc blesteme grozave la adresa nedreptății lui Dumnezeu și a îngerilor Lui. – Spiritual Gifts, vol. 2, p. 277

Vineri, 22 februarie: Un gând de încheiere

„«Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere și, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mântuirea care le vine de la Mine», zice Domnul” (Isaia 54:17).
Marea apostazie, care se dezvoltă, sporește și se întărește, … va continua în această direcție până când Domnul va coborî din cer cu un strigăt. Noi să rămânem tari la principiile de la început ale credinței noastre și să mergem înainte de la putere la credință sporită. Să păstrăm neclintit credința confirmată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu de la primele evenimente ale experienței noastre până în prezent. Avem acum nevoie de o credință mai largă și mai adâncă, mai serioasă și mai neclintită în conducerea Duhului Sfânt. Dacă la început am avut nevoie de dovada vie a puterii Duhului Sfânt pentru a confirma adevărul, cu trecerea timpului, avem nevoie de toate dovezile în confirmarea adevărului, acum când sufletele se distanțează de credință și dau ascultare duhurilor înșelătoare și învățăturilor demonilor. Nu trebuie să existe acum nicio lâncezire spirituală.
Dacă a fost vreodată un timp când să avem nevoie de puterea Duhului Sfânt în discursurile noastre, în rugăciunile noastre, în orice acțiune propusă, timpul acela este acum. Să nu ne oprim la prima experiență, ci, deși ducem oamenilor același mesaj, să îl ducem mai întărit și lărgit. Trebuie să vedem și să înțelegem importanța mesajului făcut sigur prin originea lui divină. Să continuăm să-L cunoaștem pe Domnul, ca să știm că El Se ivește ca soarele. Sufletul nostru are nevoie de viața venită de la Sursa oricărei puteri. Noi putem să fim întăriți și fixați în experiența trecută care ne ține aproape de punctele esențiale ale adevărului care ne fac ceea ce suntem – adventiști de ziua a șaptea.
Ultimii cincizeci de ani nu au întunecat nici măcar o iotă sau un principiu din credința noastră pe măsură ce am primit dovezi mari și minunate care au fost confirmate în 1844, după trecerea timpului. Sufletele care lâncezesc trebuie întărite și trezite la viață potrivit Cuvântului Său. … Niciun cuvânt nu este schimbat sau negat. Ceea ce Duhul Sfânt a mărturisit a fi adevăr după trecerea timpului, în marea noastră dezamăgire, este fundamentul solid al adevărului. Stâlpii adevărului au fost descoperiți și noi am acceptat principiile fundamentale care ne fac ceea ce suntem – adventiști de ziua a șaptea, păzitori ai poruncilor lui Dumnezeu și cei care țin credința lui Isus.

Nu le ardeau oare ucenicilor inimile în piept când Hristos le-a vorbit pe cale și le-a deschis Scripturile? Nu ne-a deschis oare Isus Scripturile și nu ne-a dezvăluit el lucruri ținute ascunse de la întemeierea lumii? – The Upward Look, p. 352

Studiu suplimentar: Tragedia veacurilor, cap. 32, „Capcanele lui Satana”.