Să ai și să nu ai

(Îngerul milei)

 

Pe 27 august 1910, în orașul Skopje (care se află în Macedonia de azi), s-a născut o fetiță într-o familie albaneză. Părinții au numit-o Agnes Gonxha Bojaxhiu. Micuța Agnes a crescut și, pe la doisprezece ani, știa deja ce dorea să facă în viață. Agnes dorea să-i ajute pe săraci.

 

Misionarii iezuiți din Bengal, India, trimiteau și la ei acasă rapoarte ale lucrării lor. Citind aceste rapoarte, Agnes s-a însuflețit de dorința de a-i ajuta și ea pe săracii din India. Când a ajuns la vârsta adolescenței, ea a plecat de acasă pentru a se alătura unei comunități de măicuțe irlandeze, care aveau o misiune în Calcutta. Fata și-a luat numele de „Sora Tereza”. Timp de aproape douăzeci de ani, Sora Tereza a predat cu plăcere în școală și a fost directoarea Liceului „Sf. Maria” din Calcutta.

 

Însă, în 1946, s-a întâmplat ceva ce i-a schimbat viața Sorei Tereza pentru totdeauna. S-a îmbolnăvit. S-a crezut că avea tuberculoză, o boală de plămâni foarte gravă pentru vremea aceea, așa că a fost trimisă la Darjeeling pentru recuperare. Călătorind cu trenul spre Darjeeling, Sora Tereza a simțit că Dumnezeu îi cere să Îl urmeze în cartierele sărace, pentru a-i sluji pe ce mai săraci dintre săraci.

 

A urmat un curs de îngrijire medicală și s-a întors în mahalalele Calcuttei, unde a pus bazele unei școli pentru copii.

 

Când a găsit o femeie pe jumătate devorată de larve și șobolani, zăcând în fața spitalului din Calcutta, Sora Tereza a stat lângă ea până ce și-a dat ultima suflare. Apoi a înființat un cămin pentru săracii muribunzi – Căminul Nirmal Hriday (Inimă curată). Oameni fără adăpost și alte persoane disprețuite puteau veni și găsi îngrijire până la ultima suflare. Erau spălați, hrăniți și li se oferea șansa să moară cu demnitate.

 

În 1979, lui Agnes Gonxha Bojaxhiu, cunoscută mai bine în lume ca Maica Tereza, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace. Ea l-a primit în numele „celor nedoriți, neiubiți și neîngrijiți”, purtând același sari (rochie indiană) în valoare de un dolar pe care îl purtase când și-a început ordinul.

 

Maica Tereza a renunțat la tot, chiar la sine însăși, pentru săraci. Chiar atunci când a deținut bunuri, nu le-a păstrat. Când Papa Paul al VI-lea i-a dat un Lincoln Continental, în loc să-l folosească, a vândut mașina la licitație și a folosit banii pentru a fonda o colonie de leproși în vestul Bengalului.

 

Până în ultima zi a vieții sale, pe 5 septembrie 1997, Maica Tereza, femeia care nu a avut nimic, a fost unul dintre cei mai bogați oameni de pe pământ, cu mult mai bogată decât Bill Gates sau Donald Trump. Spre deosebire de ei, bogățiile sale nu ar putea fi niciodată pierdute sau furate.