Mărturisirea biruitoare

2 Tes. 2,8-12; Apoc. 12; 13,13.14; 19,20.

În istoria credinței, profeția ne arată
O femeie și-un balaur într-o luptă-nverșunată;
Șarpele cel vechi ridică golgotă de răzvrătire,
Biruit fiind de Fiul, printr-o cruce de iubire.

Aruncat în praful terei, se-nroșește de mânie
Și trimite spre femeie valuri de nemernicie;
Însă, vulturul iubirii îi dă aripi salvatoare
Și aceasta se ridică din pustiu, biruitoare.

Astăzi, ca un leu răcnește și cu coada-i mincinoasă
Urmărește rămășița totdeauna credincioasă,
Dar se teme zi și noapte de a ei mărturisire
Care-n sângele iertării se-ntărește în slujire.

Știind vremea lui puțină, azi, balaurul cel mare
Își ascute strategia, pe creștini să îi doboare;
Dar în focul drept al păcii, în curând o să sfârșească,
Fiindcă Mielui mântuirii a-nceput să-mpărățească.

Cornel Mafteiu
București, 18.02.2019