Legământul nădejdii

Ecl. 8,14; 12,13-14; Matei 24 și 25; Luca 18,1-8; 1 Cor 15,12-19.58; Apoc. 21,1-5; 22,1-5;

Prin deșertăciunea lumii a trecut Isus Hristos,
Deschizând, prin înviere, fiecărui credincios,
Ușa revenirii Sale spre-al înveșnicirii drum,
Cu speranță și credință să-l deprindem de pe-acum.

Din deșertăciunea lumii au strigat spre Dumnezeu
Toți profeții din vechime și strigăm azi, tu și eu,
Dintre gemete și ură și cu dor de cer flămând:
„Cu dreptatea mântuirii, vino, Doamne, mai curând!”

În deșertăciunea lumii, Dumnezeu a-ngenunchiat,
Să ne-aducă învierea din mormântul de păcat,
Iar în candela slujirii, untdelemn fără egal,
Ancorându-ne-n nădejdea ospățului Său regal.

Prin deșertăciunea lumii noi să trecem mai ușor,
Dumnezeu ne-a dat puterea harului mântuitor,
Vestea bună-a-mpărăției, unde lacrimi nu mai sunt,
Fiindcă dragostea rămâne al nădejdii legământ.

Din deșertăciunea lumii renăscuți în palma Sa
În împărăția slavei redeschisă-n Golgota,
Cu nădejde neclintită, azi sporind în lucrul sfânt,
Așteptăm cu bucurie ceruri noi și nou pământ!

Cornel Mafteiu
Bucuresti, 11.09.2019