Potirele și alăutele dreptății

Ex. 40,34.35; 1 Împ. 8,10.11; Apoc. 7,1-3; 14,9.10; cap. 15 și 16; 17,1.15.

Înainte să-și întoarcă Mielul, fruntea-ncununată,
Peste lumea răzvrătită de Satana însemnată,
Din potirele mâniei curge dreaptă judecată.

Varsă Domnul din potire lacrimile Lui amare
Și preface-n sângerare, mare, râuri și izvoare,
Rană rea și dureroasă peste falsa închinare.

Judecata Veșniciei dogorește cu dreptate,
Însă, înrăită-n oameni, hula crește mai departe,
Izgonind din suflet, zilnic, orice strop de Trinitate,

Și un nor de-ntunecime umple-ntreaga omenire
Care urlă de durere într-o neagră răzvrătire,
Rămânând pe totdeauna în satanică-mpietrire.

Seacă Eufratul vieții sub potirul cercetării,
Iar demonicele duhuri își fac semnele-nzărzării
Împotriva Celui veșnic, în războiul închinării.

Din potir va curge-ndată a dreptății Lui mânie,
Babilonica zidire, în curând n-o să mai fie,
Mielul biruinței vine cu a Sa împărăție.

Toți biruitorii fiarei, având alăute-n mână,
Pe o mare ca de sticlă, cântec nou și sfânt să spună
Pentru Cel ce-a fost și este, veșniciilor cunună.

Cornel Mafteiu
București, 12.03.2019