De ce este atât de greu să ne iubim unii pe alții în biserică? De ce este atât de greu să fim sinceri unii cu alții? Prietenii poți să ți-i alegi. În biserică, nu poți alege pe cine să iubești. Venim cu diferite experiențe de viață, cu diverse probleme și interese și se așteaptă de la noi să devenim un trup, o unitate! Cum este posibil? 1 Tesaloniceni 3:12,13 spune: „Domnul să vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții și față de toți, cum facem și noi înșine pentru voi, ca să vi se întărească inimile și să fie fără prihană în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos, împreună cu toți sfinții Săi.”

 

Dumnezeu este sursa unei astfel de dragoste. Ea nu apare peste noapte, dar se întâmplă. Oamenii din diferite grupări etnice și cu diferite opțiuni politice se adună să lucreze pentru Dumnezeu. Chiar și în lumea din afara bisericii există o mișcare destinată construirii unei comunități și înțelegerii între oameni. Această atitudine face parte din calitatea de om. Este o parte din ce înseamnă să fii creat după chipul lui Dumnezeu.

 

Poate că acesta nu este un motiv suficient pentru a-ți da masca jos. Dar ce spui de acesta? Acolo ești singur. Şi tu, și eu știm cât de lipsit de speranță este sentimentul singurătății. Toți avem nevoie să fim cunoscuți, nu cu măștile pe față, ci descoperiți.