Citește pasajul de la Flash și meditează la greutatea păcatului lui Iacov și cum l-a împovărat de vinovăție.

„Când a păcătuit, înșelându-l pe Esau, Iacov a fugit din casa tatălui său, simțindu-se copleșit de greutatea vinovăției. Singur și alungat cum era, despărțit de tot ceea ce făcuse ca viața să-i fie dragă, singurul gând care apăsa asupra sufletului său, mai presus de toate celelalte, era teama ca nu cumva păcatul său să-l fi despărțit de Dumnezeu și că era părăsit de Providență. În amărăciunea lui, s-a culcat să se odihnească pe pământul gol… O voce divină s-a auzit rostind o solie de mângâiere și speranță. Astfel i s-a făcut cunoscut lui Iacov un răspuns la nevoia și dorința sufletului său – un Mântuitor.” (Calea către Hristos, p. 19, 20, orig.)

De ce avea nevoie Iacov? Ce a descoperit el, în cele din urmă, în această perioadă de vinovăție și rușine? În ce măsură ne asemănăm și noi cu Iacov, luptându-ne cu regretele? Îți vezi nevoia de un Mântuitor? Sau ești copleșit de remușcări? Cunoști pe cine- va care reacționează la propriile greșeli cu o recunoștință profun- dă pentru Salvatorul Isus Hristos? Cum întruchipează acea persoană adevărata pocăință?