6. Ce ne învaţă următoarele versete despre soarta finală a acestei lumi?

 

Daniel 2:34,35,44,45

”34 Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi. 35 Atunci, fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.”

 

”44 Dar, în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic. 45 Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat şi tâlcuirea lui este temeinică.””

 

Visul se concentrează pe ce se va întâmpla „în vremurile de pe urmă” (Daniel 2:28). Oricât de puternice și bogate ar fi fost ele, împărățiile de metal (și lut) nu sunt decât un preludiu la înființarea împărăției de piatră. Deși, într­-o oarecare măsură, metalele și lutul pot fi rezultatul meșteșugului uman, piatra prezentată în vis vine neatinsă de mâini omenești. Cu alte cuvinte, deși în cele din urmă fiecare dintre împărățiile anterioare se sfârșește, împărăția reprezentată de piatră va rămâne pentru totdeauna. De asemenea, Dumnezeu a fost simbolizat adesea prin metafora pietrei (de exemplu, Deuteronomul 32:4; 1 Samuel 2:2; Psalmii 18:31) și piatra este și o reprezentare a lui Mesia (Psalmii 118:22; 1 Petru 2:4,7). De aceea, nimic nu ar fi mai potrivit să simbolizeze apariția Împărăției veșnice a lui Dumnezeu decât piatra.

 

Unii susțin că împărăția reprezentată de piatră a început în timpul lucrării lui Isus pe acest pământ și că propovăduirea Evangheliei este un indiciu al faptului că Împărăția lui Dumnezeu a luat în stăpânire întreaga lume. Totuși ea își va începe existența doar după ce vor fi dispărut cele patru mari împărății, când istoria omenirii va ajunge în timpul împărățiilor divizate, reprezentate de picioare și degetele picioarelor. Acest element exclude împlinirea acestei profeții în primul secol, deoarece lucrarea lui Isus pe acest pământ s­-a desfășurat în timpul dominației romane, a împărăției a patra.

 

Dar „piatra care sfărâmase chipul s-­a făcut un munte mare și a umplut tot pământul” (Daniel 2:35). Un munte ca acela prezentat aici evocă muntele Sion, locul în care a fost templul, reprezentarea practică a împărăției pământești a lui Dumnezeu în timpul Vechiului Testament. În mod surprinzător, piatra desprinsă din munte devine, la rândul ei, un munte. Acest munte, care conform versetului deja există, cel mai probabil ne îndreaptă atenția spre Sionul ceresc, spre sanctuarul ceresc, de unde Hristos va veni să Își instaureze Împărăția Sa veșnică. În Ierusalimul care va coborî din cer (Apocalipsa 21:1–22:5), această împărăție își va găsi împlinirea finală.

 

Viziunea din Daniel 2 s-a adeverit în dreptul tuturor împărăţiilor de până acum. De aceea este logic și înţelept să ne încredem în această profeţie și în partea referitoare la împărăţia finală, Împărăţia veșnică a lui Dumnezeu.