Comentarii inspirate (st. 8)

LEGEA LEGĂMÂNTULUI

Sabat după-amiază, 15 mai

Suntem chemați să fim sfinți și trebuie să evităm cu atenție să nu dăm impresia că este de puțină importanță dacă noi reprezentăm trăsăturile specifice ale credinței noastre sau nu le reprezentăm. Asupra noastră zace solemna obligație de a lua o poziție mai hotărâtă de partea adevărului și a dreptății decât am luat în trecut. Linia de demarcație dintre cei care țin poruncile Iui Dumnezeu și cei care nu le țin trebuie să se vadă cu toată claritatea. Noi trebuie să Îl onorăm pe Dumnezeu în mod conștient, folosind cu sârguință toate mijloacele posibile pentru a menține legământul pe care l-am făcut cu El, ca să putem primi binecuvântările Sale, binecuvântări atât de importante pentru oamenii care sunt atât de crunt încercați. …
Punându-ne încrederea în Dumnezeu, trebuie să mergem cu hotărâre înainte, făcând lucrarea Sa în mod altruist. Depinzând de El în umilință, să ne consacrăm providenței Sale pe noi înșine, prezentul și viitorul nostru, să ne păstrăm încrederea neclintită până la sfârșit și să nu uităm că noi primim binecuvântările Cerului nu datorită meritelor noastre, ci datorită meritelor Domnului Hristos și faptului că, prin credința în El, ne este dat harul nemărginit al lui Dumnezeu. – Our High Calling, p. 344

Aceia care Îl cred pe Hristos pe cuvânt și își predau ființa purtării Sale de grijă și viața lor, ca El să o conducă, vor afla pace și liniște. Nimic din lume nu poate să-i întristeze când Isus îi înveselește cu prezența Sa. În supunere desăvârșită este odihnă desăvârșită. Domnul zice: „Celui cu inima tare Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine” (Isaia 26:3). Viața poate părea încurcată, dar, predându-ne înțeleptului Maestrulucrător, El va scoate de acolo o viață și un caracter-model, spre mărirea Lui. Și cel al cărui caracter ajunge să se asemene cu caracterul slăvit al lui Hristos va fi primit în Paradisul lui Dumnezeu. O omenire nouă va umbla împreună cu El în alb, căci este vrednică. – Hristos, Lumina lumii, p. 331

Neprihănirea înseamnă sfințenie, asemănare cu Dumnezeu, iar „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4:16). Neprihănirea este conformarea față de Legea lui Dumnezeu, pentru că „toate poruncile Tale sunt drepte!” (Psalmii 119:172). Și „dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii” (Romani 13:10). Neprihănirea înseamnă dragoste, iar dragostea este lumina și viața lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu este întrupată în Domnul Hristos. Când Îl primim pe El, noi primim neprihănirea.
Neprihănirea nu este dobândită prin eforturi dureroase sau prin muncă istovitoare, nici prin daruri sau sacrificii, ci este un dar oferit fără plată fiecărui suflet care flămânzește și însetează după ea. „Voi, toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate …, fără bani și fără plată!” „Așa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul” (Isaia 55:1; 54:17). „Și iată Numele pe care I-l vor da: «Domnul, Neprihănirea noastră»” (Ieremia 23:6). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 18

Duminică, 16 mai: Alegerea poporului Israel

Domnul i-a dat lui Israel o poruncă specială, de a fi separat de cei ce se închinau la idoli. Israeliţii nu trebuiau să intre în legături de căsătorie cu păgânii sau să formeze vreo organizaţie împreună cu ei. …
„Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. Nu doar pentru că întreceți la număr pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri (Deuteronomul 7:6-8). – Solii alese, cartea 2, pp. 121–122

Este imposibil să enumerăm toate lucrurile bune pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru lume atunci când i-a făcut pe israeliți depozitarii bogatelor sale comori de învățătură. Ei aveau o poziție favorizată. Ca popor care Îl cunoștea pe adevăratul Dumnezeu și I se închina Lui, ei trebuiau să le transmită și altora principiile Împărăției Sale. Ei au fost instruiți de Domnul. El nu a reținut de la ei nimic din tot ce îi putea ajuta să-și formeze un caracter care să-i facă să reprezinte cu demnitate Împărăția Sa. Sărbătorile lor, Paștele, Ziua Cincizecimii și Sărbătoarea Corturilor, precum și ceremoniile care aveau loc în adunările ținute în aceste ocazii aveau ca scop proclamarea adevărurilor pe care Dumnezeu i le încredințase poporului Său. Cu ocazia acestor sărbători, poporul trebuia să își arate bucuria și veselia, exprimându-și recunoștința pentru toate privilegiile și pentru harul lui Dumnezeu. În felul acesta, israeliții trebuiau să arate lumii care nu Îl cunoștea pe Dumnezeu că Domnul nu îi părăsește niciodată pe cei care se încred în El. …
Istoria copiilor lui Israel a fost scrisă pentru avertizarea și învățătura noastră, a celor peste care au venit sfârșiturile veacurilor. Cei care vor să rămână tari în credință în aceste zile din urmă și să poată întra în Canaanul ceresc, trebuie să ia seama la cuvintele de avertizare spuse de Isus Hristos israeliților. Aceste lecții i-au fost date bisericii din pustie pentru ca, de-a lungul veacurilor, poporul lui Dumnezeu să le studieze și să ia aminte la ele. Experiența poporului lui Dumnezeu din pustie va fi experiența poporului Său din vremea de acum. Adevărul este un scut în orice vreme pentru aceia care vor păstra cu tărie credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. – The Upward Look, p. 232

Prin sfințirea lucrată de Duhul și prin credința în adevăr ajungem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Dumnezeu așteaptă cooperarea bisericii Sale. El nu are în plan să adauge un nou element pentru a face eficient Cuvântul Său; El a făcut marea Sa lucrare dând Duhul Său lumii. Sângele lui Isus, Duhul Sfânt, Cuvântul divin – toate sunt ale noastre. Obiectivul pentru care s-au făcut aceste investiții de către cer se află în fața noastră – sufletele pentru care a murit Hristos – și depinde de noi dacă ne prindem de făgăduințele pe care ni le-a dat Dumnezeu și devenim împreună-lucrători cu El, căci agentul divin și cel omenesc trebuie să coopereze în această lucrare. – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 188

Luni, 17 mai: Reglementările care ne leagă

Domnul S-a descoperit nu numai în măreția înspăimântătoare de judecător și legiuitor, ci și ca un păzitor milos al poporului Său: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.” Acela pe care ei Îl cunoscuseră până acum ca Eliberatorul și Călăuzitorul lor, care îi scosese din țara Egiptului, deschizând pentru ei o cale prin mare, care l-a nimicit pe faraon cu oștirea lui, care Se dovedise a fi mai presus de toți zeii Egiptului, El era Acela care rostea acum Legea.
Legea nu era rostită acum numai pentru folosul exclusiv al evreilor. Dumnezeu i-a onorat făcându-i apărătorii și păstrătorii Legii Sale, dar ea trebuia să fie considerată ca un tezaur sfânt pentru lumea întreagă. Preceptele Decalogului sunt adaptate pentru întreaga omenire și au fost date pentru instruirea tuturor. Zece precepte scurte, dar cuprinzătoare și pline de autoritate cuprind datoria omului față de Dumnezeu și față de semenii săi și toate se bazează pe marele și fundamentalul principiu al iubirii: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10:27). – Patriarhi și profeți, p. 305

Trebuie să fie făcut clar faptul că trăirea conform poruncilor lui Dumnezeu este viețuirea corectă. Dumnezeu a stabilit legile naturii, însă legile Sale nu sunt niște impuneri arbitrare. Fiecare „Să nu…”, atât în legile sănătății, cât și în Legea morală, implică o făgăduință. Dacă ne supunem Lui, vom găsi binecuvântare. Dumnezeu nu ne forțează niciodată să alegem binele, dar El caută să ne salveze de la rău și să ne conducă la bine.
Atenția oamenilor trebuie îndreptată spre legile care au slujit de învățătură pentru israeliți. Dumnezeu le-a dat instrucțiuni concise în ce privește obiceiurile de viețuire. El le-a făcut cunoscute legile legate atât de bunăstarea spirituală, cât și de cea fizică; și, punând condiția ascultării, El i-a asigurat: „Domnul va îndepărta de la tine orice boală” (Deuteronomul 7:15). „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri” (Deuteronomul 32:46). „Căci ele sunt viață pentru cei ce le găsesc și sănătate pentru tot trupul lor” (Proverbele 4:22). – Divina vindecare, p. 114

Atât de dornică şi de nerăbdătoare este inima Mântuitorului să ne facă primirea ca membri ai familiei lui Dumnezeu, încât El aşază chiar în primele cuvinte pe care trebuie să le folosim când ne apropiem de Dumnezeu asigurarea rudeniei noastre divine: „Tatăl nostru”. …
Suntem legaţi de Domnul prin cele mai puternice legături şi manifestarea iubirii Tatălui nostru trebuie să trezească cele mai filiale sentimente şi recunoştinţa cea mai călduroasă. Legile lui Dumnezeu îşi au temelia în cea mai nezdruncinată dreptate şi sunt astfel concepute încât să promoveze fericirea acelora care le păzesc. – Fii și fiice ale lui Dumnezeu, p. 267

Marți, 18 mai: Legea în cadrul legământului

Ce i-a spus Dumnezeu lui Avraam? „Îl cunosc”, spune Dumnezeul care cercetează inimile, „şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine” (Geneza 18:19). Avraam a cultivat religia în cămin, iar temerea de Domnul l-a condus la integritate. Cel care binecuvântează locuinţa celor neprihăniţi spune: „Îl cunosc şi ştiu că are să poruncească…” Nu este loc pentru nicio trădare a încredințării sfinte sau ezitare între bine şi rău. Cel Sfânt a dat reguli pentru călăuzirea tuturor – standardul caracterului, de la care nimeni nu poate să se abată şi, în acelaşi timp, să fie fără vină. Voia lui Dumnezeu trebuie să fie studiată cu sârguință şi conştiinciozitate și să fie supremă în toate treburile vieţii. Legile pe care trebuie să le respecte fiecare om vin din inima Iubirii infinite. – Solii alese, cartea 2, p. 216

Moise, care înțelegea caracterul și valoarea legilor lui Dumnezeu, i-a asigurat pe oameni că nicio altă națiune nu avea rânduieli atât de bune, drepte și înțelepte ca acelea pe care le fuseseră date evreilor. „Iată”, zicea el, „v-am învățat legi și porunci cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara pe care o veți lua în stăpânire. Să le păziți și să le împliniți, căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi și vor zice: «Acest neam mare este un popor cu totul înțelept și priceput!»”
Moise le-a mai adus aminte de ziua când s-au înfățișat înaintea Domnului, Dumnezeului lor, la Horeb. Și i-a îndemnat pe evrei zicând: „Care este, în adevăr, neamul acela așa de mare, încât să fi avut pe dumnezeii lui atât de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? Și care este neamul acela așa de mare, încât să aibă legi și porunci așa de drepte cum este toată legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?” Astăzi se poate spune din nou ce i s-a spus lui Israel. Legile pe care le-a dat Dumnezeu poporului Său pe vremuri erau mai umane, mai bune și mai înțelepte decât ale celor mai civilizate națiuni de pe pământ. Legile neamurilor poartă urmele slăbiciunilor și patimilor inimilor nerenăscute, dar Legea lui Dumnezeu poartă în sine pecetea Divinității. – Patriarhi și profeți, pp. 464–465

Harul divin nu conduce niciodată departe de mila şi de dragostea lui Dumnezeu. Numai puterea lui Satana face lucrul acesta. Când Domnul Hristos predica, solia Lui era asemenea unei săbii ascuţite, cu două tăişuri, străpungând conştiinţa oamenilor şi dând pe faţă gândurile lor ascunse. Lucrarea pe care a făcut-o Hristos va trebui să fie făcută de solii Săi credincioşi. Ei trebuie să predice Cuvântul în simplitatea, curăţia şi integritatea cea mai strictă. Aceia care lucrează în domeniul predicării şi al învățării trebuie să fie credincioşi faţă de răspunderea lor. Ei trebuie să vegheze asupra sufletelor ca unii care vor fi chemaţi să dea socoteală. Ei nu trebuie să îmbrace un „Aşa zice Domnul” în cuvintele ademenitoare ale înțelepciunii omului. În felul acesta, ei nimicesc puterea lui vie, făcându-l să fie atât de slab şi de lipsit de forţă, încât nu va reuşi să convingă de păcat. Fiecare cuvânt rostit sub îndrumarea Duhului Sfânt va exprima interesul cel mai adânc pentru mântuirea sufletelor. – Solii alese, cartea 2, p. 158

Miercuri, 19 mai: Trăinicia Legii lui Dumnezeu

Iehova a săpat Cele Zece Porunci ale Sale pe tablele de piatră, pentru ca toți locuitorii pământului să poată înțelege caracterul Său veșnic și neschimbător. Aceia … care doresc să avanseze în cunoștințe și experiență trebuie să țină cont de aceste minunate descoperiri ale lui Dumnezeu. Dar numai atunci când sunt aduse în armonie cu Dumnezeu, mintea și inima pot să înțeleagă cerințele divine.
Nimeni nu trebuie să fie preocupat de acele lucruri pe care Domnul nu ni le-a descoperit. În aceste zile, vor abunda speculațiile, dar Dumnezeu declară: „Lucrurile ascunse sunt ale Domnului” (Deuteronomul 29:29). Glasul care i-a vorbit lui Israel de pe Sinai le vorbește oamenilor în aceste zile de pe urmă, spunând: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Exodul 20:3). Legea lui Dumnezeu a fost scrisă chiar cu degetul Lui pe tablele de piatră, arătându-se prin aceasta că nu poate fi niciodată schimbată sau abrogată. Ea a fost dată pentru a se păstra, de-a lungul veacurilor veșnice, imuabilă ca și principiile conducerii lui Dumnezeu. Oamenii s-au împotrivit voinței lui Dumnezeu, dar aceasta nu poate reduce la tăcere cuvintele Sale de înțelepciune și călăuzire, deși s-ar putea ca ei să-și clădească teoriile speculative în opoziție cu învățăturile Scripturii și să pună înțelepciunea omenească mai presus de un clar: „Așa zice Domnul.” – Sfaturi pentru părinți, profesori și elevi, p. 248

Prin Hristos, oamenilor li s-a descoperit mila lui Dumnezeu, dar mila nu înlătură dreptatea. Legea descoperă atributele caracterului Său și nici măcar o iotă sau o frântură de literă din ea nu poate fi schimbată pentru a se potrivi omului în starea sa căzută. Dumnezeu n-a schimbat Legea Sa, dar El S-a jertfit pe Sine, în Hristos, pentru răscumpărarea omului: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” (2 Corinteni 5:19).
Legea cere neprihănire – o viață neprihănită, un caracter desăvârșit – și așa ceva omul nu poate da. El nu poate satisface cerințele Legii sfinte a lui Dumnezeu. Dar Isus Hristos, venind ca om pe pământ, a trăit o viață sfântă și a dezvoltat un caracter desăvârșit. El le oferă pe acestea ca pe un dar de bunăvoie tuturor celor care vor dori să le primească. Viața Sa stă pentru viața oamenilor. În acest fel, ei au iertarea păcatelor din trecut, prin îndurarea lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, Hristos îi umple pe oameni cu atributele lui Dumnezeu. El reface caracterul lor după chipul caracterului divin, o țesătură dumnezeiască de putere și de frumusețe spirituală. În acest fel, adevărata neprihănire cerută de Lege este împlinită în cel ce crede în Hristos. Dumnezeu poate „să fie neprihănit, și totuși să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus” (Romani 3:26). – Hristos, Lumina lumii, p. 762

Iată că lumea de azi se găsește într-o răzvrătire fățișă împotriva lui Dumnezeu. …
Mulți nu se dau înapoi să batjocorească Cuvântul lui Dumnezeu. Aceia care cred acest Cuvânt așa cum este scris sunt luați în râs. Se vede un dispreț crescând față de lege și ordine, care, indiscutabil, își are izvorul în călcarea poruncilor clare ale lui Iehova. Violența și crima sunt urmarea îndepărtării de calea ascultării. Priviți nefericirea și suferința mulțimilor care se închină la altarele idolilor și care caută în zadar fericirea și pacea! – Profeți și regi, p. 185

Joi, 20 mai: Dacă…

Există har divin pentru toți cei care vor să îl primească, totuși și noi avem ceva de făcut. Avem de făcut o lucrare ca să putem să fim potriviți pentru societatea îngerilor. Noi trebuie să ne asemănăm cu Isus, să fim liberi de orice contaminare cu păcatul. Domnul Isus a fost exact așa cum ne cere nouă să fim. El a fost un model desăvârșit în copilărie, în tinerețe și la maturitate. Ar trebui să studiem mai mult acest Model. …
Avem de făcut o lucrare – trebuie să ne modelăm caracterele după modelul divin. Trebuie să lăsăm la o parte toate obiceiurile rele. Cel stricat trebuie să devină un om cu inima curată, omul egoist trebuie să renunțe la egoismul lui, cel mândru să se elibereze de mândrie, cel mulțumit de sine trebuie să își învingă încrederea în sine și să înțeleagă că, fără Hristos, suntem nimic. – That I May Know Him, p. 300.

Dumnezeu dorește ca noi să atingem standardul perfecțiunii, fapt care a devenit posibil pentru noi prin darul lui Hristos. El ne cheamă să stăm de partea binelui, să colaborăm cu Cerul, să ne însușim principiile care vor reface în noi chipul divin. În Cuvântul Său scris și în marea carte a naturii, El a descoperit principiile vieții. Iar partea noastră este aceea de a obține o cunoaștere a acestor principii și, prin ascultare, de a coopera cu El pentru refacerea sănătății, atât a corpului, cât și a sufletului.
Oamenii au nevoie să știe că binecuvântările care vin din ascultare pot fi ale lor în totalitate doar când primesc harul lui Hristos. Harul Său îi dă omului puterea de a asculta de legile lui Dumnezeu, de a fi capabil să rupă legăturile obiceiului rău. Aceasta este singura forță care îl poate face să umble pe calea cea dreaptă și să rămână statornic. – Divina vindecare, pp. 114–115

Condiția dobândirii vieții veșnice este astăzi exact aceeași care a fost întotdeauna, aceeași care a fost în Eden înainte de căderea primilor noștri părinți – perfectă ascultare de Legea lui Dumnezeu, o desăvârșită neprihănire. Dacă viața veșnică s-ar acorda în alte condiții, care să îi ceară păcătosului mai puțin decât aceasta, atunci fericirea întregului univers ar fi în pericol. Ar fi liberă calea pentru păcat, cu tot cortegiul lui de vaiuri și mizerie, care ar rămâne veșnice.
Domnul Hristos nu micșorează cerințele Legii. Într-un limbaj ce nu putea fi înțeles greșit, El a prezentat ascultarea de ea ca pe o condiție a vieții veșnice – aceeași condiție cerută lui Adam înainte de cădere. Cerințele sub legământul harului sunt tot atât de cuprinzătoare, ca și cele din Eden, și anume, armonie perfectă cu Legea lui Dumnezeu, care este sfântă, dreaptă și bună.
Măsura de caracter prezentată în Vechiul Testament este aceeași și în Noul Testament. Și aceasta nu este o măsură pe care să n-o putem ajunge. În orice poruncă sau îndemn pe care-l dă Dumnezeu este o făgăduință fermă care se află la temelie. Dumnezeu a luat toate măsurile ca să putem ajunge asemenea Lui și El va face aceasta pentru toți cei care nu se împotrivesc printr-o voință pervertită, care să facă fără putere harul Său. – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 134 (6 mai)

Vineri, 21 mai

Pentru studiu suplimentar: Patriarhi și profeți, cap. „Legea și legămintele”.