Isus şi cartea Apocalipsa – MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Obiective

La nivelul cunoștinţelor: Membrii grupei să identifice scopul şi structura cărţii Apocalipsa şi să remarce rolul central al lui Isus în istoria mântuirii.

La nivelul sentimentelor: Să se apropie mai mult de Isus Hristos, Cel care Se descoperă în Cuvântul Său, în istorie şi în viaţa perso- nală a credinciosului.

La nivel practic: Să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, să păzească în- văţăturile Sale şi să-şi înceapă şi să-şi încheie orice activitate cu Dumnezeu.

SCHIŢA STUDIULUI

I. Cunoştinţe: Ideea principală a cărţii Apocalipsa

A. De ce se intitulează ultima carte a Bibliei Descoperirea lui Isus Hristos?

  1. Ce legătură există între cartea Apocalipsa şi cartea lui Daniel?
  2. Ce putem învăţa din structura cărţii Apocalipsa?

II. Sentimente:Hristosînvoi

A. De ce şi cum mă ajută Isus să mă apropii de Dumnezeu?

  1. De ce ar trebui să existe armonie între religia mea şi viaţa meazilnică?
  2. Cum mă ajută Descoperirea lui Isus Hristos să-L iubesc peDumnezeu?

III. Practic: A asculta înseamnă a păzi

A. Care este dovada că ai înţeles Descoperirea lui Isus Hristos? B. Cum îţi începi ziua şi cum ţi-o închei?
C. Ce priorităţi ai în activităţile pe care le desfăşori?

Rezumat: Apocalipsa este o carte foarte interesantă pentru că ne descoperă tainele lui Dumnezeu; dar este mai mult decât atât, este o carte practică şi relevantă pentru că ne priveşte personal şi pentru că vorbeşte despre destinul lumii noastre.

 

PAŞII ÎNVĂŢĂRII

1. MOTIVARE
Pasajul central: Apocalipsa 1:3.
Ideea de bază: Înţelegerea cărţii Apocalipsa nu depinde exclusiv de

capacitatea noastră de a dezlega simbolurile. Dar depinde de răspunsul pe care îl vom da apelului lui Dumnezeu de a ne pocăi şi de a-I sluji Lui. Iar intenţiile noastre bune de a fi evlavioşi şi de a fi pe placul Său trebu- ie modelate şi ghidate prin studiul serios şi atent al Cuvântului.

Încă din deschidere, Apocalipsa ne prezintă principiile pe care ar trebui să le respectăm pentru a o înţelege. Ea ne îndeamnă să o citim, să o ascultăm şi să „păzim” cele scrise în ea. Citirea este primul pas im- portant. Adevărul nu se găseşte în noi; se găseşte într-un text inspirat de Dumnezeu. El este numit „prorocie”, iar aceasta trebuie ascultată.

În ebraică, verbul „a asculta” are două sensuri; primul sens este „a înţelege” (1 Împăraţi 3:9; Neemia 8:3; Apocalipsa 2:7), ceea ce înseamnă că este necesar să ne punem mintea la contribuţie, să depunem efort intelectual. Al doilea sens este „a îndeplini”, ceea ce implică dispoziţia de a transpune cunoştinţele în fapte şi de a-I răspunde lui Dumnezeu. Al treilea verb, „a păzi” ne reaminteşte că viaţa spirituală este un proces continuu şi repetitiv: trebuie să păstrăm viu în minte şi în inimă tot ce am citit şi am ascultat. De aceea este repetat acest principiu la finalul cărţii (Apocalipsa 22:7).

Discuţie introductivă: Observă că primul verb, „a citi”, este la sin- gular, iar celelalte două la plural, fapt ce ne transmite ideea că există un singur cititor şi mai mulţi ascultători. Multitudinea ascultătorilor ne sugerează că Apocalipsa ţine de închinare. De aceea, n-ar trebui s-o ci- tim singuri. Discută cu participanţii ce principii şi adevăruri presupune acest cadru de închinare colectivă.

De discutat

1. De ce este important să citim cartea Apocalipsa în compania cău- tătorilor adevărului cu o mentalitate asemănătoare cu a noastră?
2. Ce deprinderi şi ce emoţii presupune această citire în grup?

2. APROFUNDAREASTUDIULUI

Trei aspecte ar trebui să le trezească participanţilor dorinţa de a înţelege Apocalipsa şi de a o aborda corect: (1) relaţia cărţii Apocalipsa cu Vechiul Testament şi, îndeosebi, cu cartea lui Daniel; (2) structura generală a cărţii; (3) accentul pus pe persoana lui Isus Hristos.

Comentariu biblic

I. Cea mai ebraică scriere din Noul Testament

(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 1:4 şi Exodul 3:14.)

Cartea Apocalipsa poate fi considerată scrierea noutestamentară cea mai înrudită cu Vechiul Testament. Putem număra 2 000 de aluzii la Vechiul Testament, dintre care 400 sunt referinţe explicite şi 90, citări din Pentateuh şi din Profeţi. Este atât de bine ancorată în limba ebraică, încât Ernest Renan, istoric, filosof şi scriitor, expert în limbile Orientului Mijlociu, a afirmat că Apocalipsa „cu greu… poate fi înţeleasă… de ne- cunoscătorii ebraicii” (Antichrist: Including the Period from the Arrival of Paul in Rome to the End of the Jewish Revolution, 1897, p. 17). Ioan îşi deschide mesajul către cele şapte biserici cu un salut care îşi are ori- ginea în Dumnezeul Vechiului Testament. Shalom provine din expresia „Cel ce este”, Numele Dumnezeului care i Se descoperă lui Moise în rugul aprins (Exodul 3:14).

Însă cartea cea mai prezentă este cartea Daniel. Primul cuvânt din Apocalipsa, „descoperirea”, este un cuvânt-cheie în Daniel, regăsindu-se şi aici în introducerea viziunilor profetice (Daniel 2:19,28,29,30,47; 10:1). Apocalipsa începe cum se încheie Daniel, cu o binecuvântare, de parcă ar fi o continuare a acesteia. Daniel se încheie cu o binecuvânta- re pentru cei care aşteaptă „sfârşitul zilelor” (Daniel 12:12,13), iar Apo- calipsa începe cu o binecuvântare cu acelaşi orizont, „căci vremea este aproape” (Apocalipsa 1:3). Până şi modul în care se prezintă Ioan în introducerea viziunii, „Eu, Ioan” (Apocalipsa 1:9) reflectă modul de ex- primare al lui Daniel, „Eu, Daniel”, în viziunile lui (Daniel 7:15; 8:15,27; 9:2; 10:2,7; 12:5). Toate aceste detalii din versetele iniţiale ale cărţii Apocalipsa ar trebui să ne convingă să o studiem în paralel cu Vechiul Testament şi cu cartea lui Daniel.

De discutat: La ce greşeli ne expunem dacă citim şi studiem Noul Testament fără a lua în considerare relaţia lui cu Vechiul Testament? În ce domenii, de-a lungul timpului, creştinismul a încetat să ţină cont de această relaţie? Cartea lui Daniel se pare că a fost bine cunoscută şi apreciată printre primii creştini. Ce salut folosit de ei se leagă de des- coperirile in cartea lui Daniel?

II. Structurăelocventă

(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 11:19 – 14:5.)

Aidoma cărţii lui Daniel, cartea Apocalipsa este alcătuită din două secţiuni şi plasează în centrul ei judecata lui Dumnezeu din timpul sfârşitului şi de la venirea Fiului omului (Apocalipsa 14; compară cu Daniel 7). Prima parte a cărţii Apocalipsa se ocupă cu evenimentele de pe pământ din vremea lui Ioan şi până la revenirea lui Hristos, iar par- tea a doua, cu evenimentele din cer din momentul revenirii lui Hristos şi până la coborârea Ierusalimului ceresc.

Pe lângă această organizare pe două părţi, structura cărţii Apo- calipsa este legată şi de spaţiul şi de calendarul sanctuarului. Spaţiul sanctuarului este sugerat de trecerea progresivă a viziunii de la jertfa lui Hristos, care evocă altarul (Apocalipsa 1:5), la sfeşnic, care evocă prima încăpere din sanctuar, Locul Sfânt (vers. 10-18), şi apoi la chi- votul legământului, care evocă a doua încăpere din sanctuar, Locul Preasfânt (Apocalipsa 11:19). Calendarul sanctuarului este sugerat de aluziile la cele şapte sărbători evreieşti care punctează ritmul trecerii progresive a viziunii de la Paşte (Apocalipsa 1:12-20) la Sărbătoarea Corturilor (Apocalipsa 21:1-8). Mesajul cărţii Apocalipsa este atât de bogat în semnificaţii şi atât de relevant tocmai datorită acestei struc- turi multiple.

De discutat: Ce lecţii putem desprinde din relaţia dintre sanctuar şi diferitele părţi ale cărţii Apocalipsa? De ce este plasat evenimentul ju- decăţii lui Dumnezeu în centrul cărţilor Apocalipsa şi Daniel? (Compară cu plasarea capitolului 16 din Leviticul în centrul Pentateuhului.)

III. Hristos în centru

(Revedeţi împreună, în grupă, Apocalipsa 1:5,18; 3:21.)

Isus este prezent peste tot în cartea Apocalipsa. El apare în introdu- cere pentru a clarifica subiectul esenţial al cărţii, „Descoperirea lui Isus Hristos” (Apocalipsa 1:1) şi pentru a stabili că ea vine „din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi” (vers. 5). Şi apare la finalul cărţii, în ultima binecuvântare (Apocalipsa 22:20), unde Îl auzim din nou confirmându-Şi venirea şi unde ne este urată însoţirea harului Său (vers. 20,21). În cuprinsul cărţii, se face referire la diferitele aspecte ale lucrării Sale: rolul Său de Miel de Paşte, care aduce mântuirea, învierea Sa, prezenţa Sa în mijlocul sfeşnicelor şi biruinţa Sa finală ca un împărat pe un cal alb (Apocalipsa 19:11-16).

De discutat: De ce ocupă Isus Hristos locul central în cartea Apoca- lipsa? Care este simbolul cel mai important utilizat în cartea Apocalipsa pentru a-L reprezenta pe Isus Hristos?

3. APLICAŢIA

Cartea Apocalipsa foloseşte des cuvântul „sânge” şi pare a-L înfăţişa pe Dumnezeu ca fiind răzbunător. Cum putem împăca aceste imagini crude cu ideea că Dumnezeu este bun şi iubitor? Luther a respins car- tea Apocalipsa. Este posibil ca imaginile violente din carte să fi contri- buit la această respingere.

Întrebări

Ce lecţii etice importante putem învăţa din cartea Apocalipsa? De ce este important să ştim că Dumnezeu va judeca omenirea?

Ce impact ar trebui să aibă cartea Apocalipsa asupra modului în care trăieşti?

4. ACTIVITATE

Cartea Apocalipsa a condus de multe ori la fanatism, poate pentru că este citită separat de celelalte cărţi ale Bibliei. De ce nu este înţelept să o citim separat? Ce alte cărţi biblice ar trebui să studiem în paralel cu Apocalipsa?

Sugestii

1. Cere-le membrilor grupei să caute simbolurile folosite în cartea Apocalipsa.

2. Discutaţi despre semnificaţia lor şi despre legătura lor cu simbo- lurile din Vechiul Testament.


Părerea mea