PRIVIRE GENERALĂ

Când privim la lucrarea lui Isus de pe pământ rămânem uimiți de altruismul de care a dat dovadă lucrând cu oamenii în fiecare zi. El a încercat să aprofundeze relațiile cu semenii mai întâi evaluând și descoperind care le erau nevoile reale și apoi conducându-i să recunoască cea mai mare nevoie a lor. „Domnul nostru Isus Hristos a venit în această lume pentru a sluji neobosit trebuințelor omului… Era misiunea Sa aceea de a-i reface în mod complet pe oameni; El a venit pentru a le da sănătate, pace și desăvârșirea caracterului.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 17

Obiectivele instructorului:
• Analizează împreună cu grupa principiile și ideile de bază descoperite în Predica de pe Muntele Fericirilor (Matei 5–7), inclusiv binecuvântările și fericirile pe care Isus a încercat să le clarifice în mintea celor care Îl urmau.
• Încurajează-i pe membrii grupei să găsească un răspuns la problema nedreptății.
• Propune-le să privească dintr-o perspectivă nouă nedreptățile făcute împotriva lor.
• Reamintește-le membrilor grupei că, atunci când se confruntă cu nevoia semenului lor, trebuie să se gândească mai mult la semeni și nu la ei.
• De asemenea, reamintește-le că, deși suntem salvați prin har, prin credința în Isus, noi vom fi judecați după modul în care credința noastră lucrează în slujba celor „mai neînsemnați dintre acești frați…”.
• Analizează împreună cu grupa modul în care învățăturile și lucrarea Domnului Isus de la prima Sa venire ne vor pregăti pe noi și bisericile noastre pentru a doua Sa venire.

COMENTARIU

Pasaj biblic. În Predica de pe Munte, Domnul Isus a prezentat valorile Împărăției cerului care vor fi prețuite și pe pământ de poporul Său. În rugăciunea Sa, Domnul a spus: „Vie împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ” (Matei 6:10). Aceste principii trebuie să se vadă în faptele noastre.

Este posibil ca Fericirile să facă referire la dreptate. De exemplu, termenul grecesc pentru „neprihănire” în cunoscuta fericire din Matei 5:6 este tradus uneori prin „dreptate.”
De fapt, după cum am văzut deja, în traduceri, cuvintele neprihănire și dreptate sunt folosite uneori alternativ în Vechiul și în Noul Testament. În original este folosit un singur cuvânt (în ebraică, tsedeq, iar în greacă, dikaiosune) pentru ambii termeni. New Living Translation (NLR) redă astfel Matei 5:6: „Dumnezeu binecuvântează pe cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei vor fi săturați.”
În Matei 5:6 este prezentată o metaforă pentru integritatea morală. Ar putea fi o aluzie la Psalmii 37:12-17, unde se vorbește despre o vreme când puterea opresorilor „va fi zdrobită” (vers. 12). Citiți în grupă și discutați acest pasaj care exprimă dorința după neprihănire personală, dar și pentru o lume caracterizată de neprihănirea (sau dreptatea) lui Dumnezeu. Care dintre Fericiri au legătură cu dreptatea și mila?
Imediat după Fericiri, Isus stabilește clar identitatea creștinilor: „Voi sunteți sarea pământului” și „voi sunteți lumina lumii” (Matei 5:13,14). Cu adevărat suntem sare și lumină atunci când trăim principiile prezentate în Fericiri. Cineva spunea odată că este mai greu să fii sare decât lumină. Discută în grupă această afirmație în contextul implicării și al relațiilor cu cei din jur. Ce rol au sarea și lumina în slujirea celorlalți? (În general, lumina strălucește de la distanță, face întunericul să dispară și ne ajută să găsim ce am pierdut. Pentru a fi „sare” este nevoie de ceva mai mult, deoarece sarea trebuie să se amestece cu alte ingrediente diferite pentru ca proprietățile sale vindecătoare să poată avea impact.)

Samaritean milos astăzi
În urmă cu mai mulți ani, un grup de psihologi au realizat un studiu pe baza pildei samariteanului milos. Ei s-au întâlnit cu un grup de studenți la Teologie și i-au cerut fiecăruia în parte să pregătească un discurs scurt pe tema samariteanului milos. Apoi, trebuiau să meargă pe o alee din apropierea clădirii în care urmau să își susțină prezentarea. În drum spre locul specificat, fiecare student a întâlnit un actor care juca rolul unui bărbat căzut pe jos, care gemea și tușea.
Puțini studenți s-au oprit să îl ajute pe sărmanul om și să îl întrebe dacă era bine. Unii chiar au călcat peste victimă ca să ajungă la programarea pe care o aveau în clădirea alăturată. Psihologii au concluzionat că dragostea și compasiunea pentru omenire funcționează adesea doar în teorie, nu și în practică (Vezi Bryan Patterson, „Being a Good Samaritan is More Than Just Showing Compassion”, Herald Sun, 25 august 2012). Se spune că C.S. Lewis a făcut următoarea afirmație: „Este mai ușor să fii entuziast pentru Omenire, cu O mare, decât să îl iubești pe fiecare om în mod individual, mai ales dacă este neinteresant, exasperant, stricat sau neplăcut. A-i iubi pe toți la modul general poate fi o scuză pentru a nu iubi pe nimeni anume.”
Discută cu grupa care sunt implicațiile la nivel personal și ca biserică ale povestirii de mai sus și ale citatului lui C.S. Lewis. Notează idei specifice din partea grupei despre cum să trecem de la teorie la a le sluji în mod specific oamenilor și grupurilor din vecinătate.

Pasaj biblic. Citiți în grupă Luca 10:25-37. Apoi imnul „Nu mă trece cu vederea, o, Isus Hristos” (Imnuri creștine, nr. 183). Întreabă: Uneori cânt și mă rog: „Nu mă trece cu vederea”, dar oare eu trec pe lângă și privesc în altă parte când văd pe cineva în nevoie?
Împărtășește și discută următoarele:
1. Vorbiți despre un moment când cineva v-a ajutat.
2. Relatează o situație când ai descoperit pe cineva în nevoie și l-ai ajutat.
3. S-a întâmplat ca eu sau biserica să fi privit în altă parte când am văzut pe cineva în suferință sau în nevoie?
4. Ce se întâmplă cu noi, dar și cu ceilalți, când privim în altă parte?
Rezumă pilda samariteanului milos punând în contrast atitudinea principalelor personaje din pildă. Membrii grupei să răspundă la următoarele întrebări exemplificate prin diferitele tipare de gândire din pildă:
Ce se va întâmpla cu mine dacă mă opresc să îl ajut pe acest om? (tiparul de gândire al preotului și levitului)
Ce se va întâmpla cu mine dacă nu mă opresc să îl ajut pe acest bărbat? (tiparul de gândire al samariteanului milos).

Pasaj biblic. Citește Marcu 14:7. Unii oameni folosesc acest verset ca scuză pentru a ignora un tip de săraci „dintre cei mai neînsemnați.” Ei spun: „Deoarece săracii vor fi întotdeauna cu noi, problema nu va dispărea. Oricum, chiar Isus a spus: Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi (Marcu 14:7). Așa că de ce să încercăm să rezolvăm problema?”
Observați: în Marcu 14:7, Isus cita din Deuteronomul 15. Dacă ne uităm în Deuteronomul vom înțelege mai bine contextul afirmației Sale. Există două referințe importante în Deuteronomul 15 despre cei săraci. Versetul 11: „Totdeauna vor fi săraci în țară; de aceea îți dau porunca aceasta: «Să-ț i deschizi mâna față de fratele tău, față de sărac și față de cel lipsit din țara ta.»” Totuși, în versetul 4 (RSV), citim: „Totuși la tine să nu fie niciun sărac.” Cum împăcăm cele două afirmații?
Săracii vor continua să existe din cauza nedreptății altora. Dar voia lui Dumnezeu este să nu fie niciun sărac (Deuteronomul 15:4, RSV), deoarece Dumnezeu ne-a pus la dispoziție suficiente resurse pentru a ne îngriji de flămânzi și săraci. Din nefericire, nedreptatea ființelor omenești face ca întotdeauna să fie săraci (Deuteronomul 15:11). Totuși perpetuarea sărăciei în lume nu este o scuză pentru inactivitate, ci un mandat pentru generozitate.

Discutați citatul: „Hristos a spus că îi vom avea pe săraci întotdeauna cu noi și El Își unește interesele cu cele ale poporului Său în suferință. Inima Răscumpărătorului nostru simte milă față de cei mai săraci și mai nenorociți dintre copiii Săi pământești. El i-a așezat printre noi pentru a trezi în inima noastră dragostea pe care o simte El față de cei suferinzi și oprimați.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 535

APLICAȚIA

Discutați următoarele în grupă: în timpul de așteptare a revenirii Domnului, evaluează-te pe tine și biserica ta cât de eficienți sunteți în a pune în practică învățăturile lui Hristos și metodele de slujire pe care le-a exemplificat la prima Sa venire. De exemplu:
1. Evaluează-te pe tine însuți în lumina fiecărei atitudini prezentate de Fericiri, cu o notă de la 1 la 4.
2. Citind Matei 5:14, lumina din viața ta personală și lumina din viața bisericii tale strălucește ca un bec de 500 w sau ca unul de 20? De ce?
3. Citește următorul pasaj despre pilda bogatului și a săracului Lazăr: „Omul bogat nu aparținea clasei reprezentate prin judecătorul nedrept, care și-a declarat în mod deschis disprețul față de Dumnezeu și față de oameni. El pretindea că este un fiu a lui Avraam. El nu s-a purtat cu asprime față de cerșetor și nici nu l-a alungat pentru că înfățișarea lui era neplăcută. Dacă acest specimen sărac și dezgustător al neamului omenesc putea fi mângâiat privindu-l cum intra și ieșea pe porți, atunci cel bogat era binevoitor să-l lase să stea acolo. Dar, în mod egoist, el era indiferent față de nevoile fratelui său de suferință.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 261. Această afirmație i-ar putea implica și pe membrii bine văzuți. Este vorba despre ce nu a făcut „bogatul”. Ce ar putea face biserica ta pentru „lazării” din localitate? Cum poți birui indiferența?
4. Enumeră pe o tablă, dacă este disponibilă, câteva dintre problemele sociale ale unora dintre „acești cei mai neînsemnați” de astăzi: de exemplu, persoane cu nevoi speciale și traficul de oameni (o problemă extrem de serioasă și de maximă importanță). Deși ar părea practic imposibil ca biserica ta să intervină în fiecare problemă, alegeți una dintre ele și începeți cu un plan pentru primul pas.