Partea I: PRIVIRE GENERALĂ

Textul-cheie: Apocalipsa 1:1
Pasajul studiat: În acest studiu, ne vom concentra atenția asupra prologului (Apocalipsa 1:1-8) și asupra cărții Apocalipsa în ansamblu.

Introducere: Prologul cărții Apocalipsa (Apocalipsa 1:1-8) introduce temele principale ale cărții într-un limbaj, în general, explicit. El nu amintește despre fiare înfiorătoare, despre călătorii în cer și despre lucruri care se repetă de șapte ori. Doar ne spune cum a apărut cartea (vers. 1-3), cine este sursa ei (vers. 4-6) și care va fi deznodământul evenimentelor pe care le prezintă (vers. 7,8). El arată că personajul principal al cărții este Isus Hristos și îl pregătește pe cititor, într-un limbaj direct, pentru ceea ce urmează.

Temele studiului:

I. Isus este personajul principal al cărţii Apocalipsa.

Poziția Sa centrală este transmisă prin titlul cărții (Apocalipsa 1:1), prin calitățile și acțiunile Sale (vers. 5,6) și prin rolul Său la a doua venire (vers. 7).

II. Cartea prezintă evenimentele viitoare.

Ea nu prezintă doar evenimentele din timpul sfârșitului. Raportate la vremea lui Ioan, majoritatea evenimentelor pe care le descrie sunt viitoare (Apocalipsa 1:1).

III. Viziunea din carte este dată în limbaj simbolic.

Faptul acesta reiese din expresia tradusă prin „le-a făcut-o cunoscută” din Apocalipsa 1:1 (în grecește apare aici cuvântul „a semnifica”, simbol).

IV. Trinitatea

În Apocalipsa 1:4-6, există o „triplă triadă” de persoane, de calități și de acțiuni.

V. Revenirea lui Isus

Versetele 7 şi 8 vorbesc despre acest eveniment de primă importanță în această carte.

Aplicația pentru noi: Întrebările finale de după secțiunea cu comentarii îi invită pe participanți să împletească echilibrat interpretarea adventistă a cărții Apocalipsa cu rolul principal al lui Isus Hristos în această carte.

Partea a II-a: COMENTARIU

Cuvântul introductiv din ediția standard ne informează că studiile de trimestrul acesta pornesc în analizarea cărții Apocalipsa de la conceptul de inspirație așa cum este el înțeles de adventiștii de ziua a șaptea, de la metoda istoricistă de interpretare a profeției, de la structura specială a cărții și de la faptul că personajul principal al cărții este Isus Hristos.
Metoda istoricistă este susținută de structura generală a cărții. Apocalipsa începe cu scrisorile către cele șapte biserici (Apocalipsa 1:9 – 3:22), care se ocupă în principal de situația din timpul lui Ioan. Pecețile și trâmbițele se desfășoară din timpul lui Ioan și până la sfârșitul lumii (Apocalipsa 4:1 – 11:18). Ultima parte a cărții (Apocalipsa 11:19 – 22:5) vizează aproape exclusiv ultimele zile din istoria lumii și începutul vieții veșnice. În același timp, metoda aceasta este susținută de posibila aluzie la Daniel 2 din primul verset al cărții (vezi explicațiile de la tema 3).

Temele principale ale studiului pe larg:

I. Isus este personajul principal al cărţii (Apocalipsa 1:1,5-7).

În introducerea cărții, este prezentat lanțul descoperirii, a cărui verigă centrală este Isus. El este prima Persoană menționată în carte și Acela care îi transmite descoperirea lui Ioan. Descoperirea dată de Dumnezeu lui Isus este numită „Descoperirea lui Isus Hristos” (vers. 1). Descoperirea dată mai departe de Isus lui Ioan este numită „mărturia lui Isus” (vers. 2) și „tot ce a văzut” (în greacă, hosa eiden). Descoperirea dată mai departe de Ioan cititorilor lui este numită „cuvintele acestei prorocii” (vers. 1-3), trecute în scris de Ioan.
Acest lanț al descoperirii este important pentru orice credincios. El arată că „mărturia lui Isus” de aici nu este cartea Apocalipsa scrisă de Ioan, ci darul viziunii primit de Ioan (vers. 2). Ulterior se va afirma despre rămășița din Apocalipsa 12:17 că are „mărturia lui Isus”, un dar al viziunii similar cu cel primit de Ioan.
Așadar, prologul ne arată că personajul principal al cărţii este Isus. Cartea este o descoperire de la Isus și despre Isus (Apocalipsa 1:1). El este îndreptățit să ocupe acest loc pentru că a murit, a înviat și domnește în cer (vers. 5). Iar la sfârșit va veni pe nori (vers. 7).

II. Cartea prezintă evenimentele viitoare.

Apocalipsa 1:1 ne spune că un scop major al cărții este „să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând”. Din perspectiva lui Ioan, evenimentele acestea sunt viitoare. Dar ce înțelege textul prin „curând”? De la scrierea cărții Apocalipsa până astăzi au trecut două mii de ani, timp ce nu pare deloc a fi „curând”! „Curând” acesta trebuie să fie din perspectiva lui Dumnezeu, pentru care o zi este ca o mie de ani (2 Petru 3:8).

Dar și din perspectiva noastră revenirea lui Isus va avea loc în curând. Noi nu știm ziua exactă și ora când se va produce acest eveniment, dar știm că, prin prisma experienței personale conștiente (Eclesiastul 9:5), venirea Lui va avea loc pentru noi în clipa următoare după ce vom închide ochii în moarte. În plan individual, deoarece, în starea de inconștiență, cel mort nu percepe trecerea timpului și, pentru el, revenirea este percepută ca având loc la doar câteva secunde după ce a trecut la odihnă. Aceasta înseamnă că pregătirile pentru venirea Domnului trebuie făcute acum, nu cândva, în viitor. Dacă n-am ști că Isus vine curând, am fi tentați să amânăm pregătirea.

III. Viziunea este dată în limbaj simbolic.

În general, cea mai bună metodă de abordare a Scripturii este să luăm totul literal, exceptând pasajele în care este clar că se folosește un limbaj figurat. În Apocalipsa, primul verset ne recomandă metoda exact opusă. El ne spune că viziunea primită de Ioan este reprezentată prin semne/simboluri (în grecește, esêmanen) de către Dumnezeu sau de către Isus. Prin urmare, cea mai bună metodă de abordare a textului Apocalipsei este să luăm totul simbolic, exceptând situațiile în care este clar că se folosește un limbaj literal (de exemplu, în Apocalipsa 1:1, „Isus Hristos” are sens propriu, nu figurat.)
Ideea aceasta este confirmată de aluzia din Apocalipsa 1:1 la Daniel 2. Singurul loc din Biblie unde mai găsim împreună termenul „a simboliza” și expresia „lucrurile care au să se întâmple în curând” (Apocalipsa 1:1; în grecește, a dei genesthai) este Daniel 2. Visul lui Nebucadnețar este cealaltă situație în care Dumnezeu a arătat prin simboluri ce avea să se întâmple „în vremurile de pe urmă”. „Vremurile de pe urmă” din Daniel se transformă în „curând” în Apocalipsa.

Datorită acestui punct comun cu Daniel 2, Apocalipsa devine o carte-soră cu Daniel. Deşi Apocalipsa face trimitere la mulți alți profeți, ea este înrudită în special cu cartea lui Daniel. De aceea, este de așteptat ca simbolurile din Apocalipsa să facă referire la evenimentele desfășurate între timpul în care a trăit Daniel și sfârșitul istoriei. Nu toată cartea lui Daniel se ocupă de evenimentele viitoare, dar cea mai mare parte a ei se ocupă de acestea și aici este asemănătoare cu Apocalipsa.

IV. Trinitatea

Apocalipsa 1:4-6 prezintă în introducerea cărții ceea ce am putea numi o triplă repetare a unei triade. Există în primul rând Sfânta Treime: Tatăl (Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine), Duhul Sfânt (reprezentat prin cele șapte duhuri) și Isus Hristos. Isus Hristos este menționat ultimul fiindcă El constituie subiectul următoarelor două triade.

Urmează apoi o triadă de calități care Îl definesc pe Isus în Apocalipsa. El este Cel care a murit (Martorul credincios; în greacă, martus), a înviat („Cel întâi născut din morți”) și S-a așezat lângă Tatăl pe tronul Său („Domnul împăraților pământului”). Moartea și învierea Sa constituie fundamentul domniei Sale cerești.
Ultima triadă este cea a acțiunilor. Isus ne iubește (în grecește, la timpul prezent), ne-a eliberat sau „spălat” (două cuvinte grecești care se citesc la fel, dar care diferă printr-o literă) de păcatele noastre cu sângele Său și a făcut din noi o împărăție și preoți pentru Dumnezeu. Rezultatul final al iubirii Sale, manifestate prin moartea și învierea Sa, este ridicarea credincioșilor Lui la cel mai înalt statut posibil: acela de împărați și preoți.

V. Revenirea lui Isus

Tabloul revenirii lui Isus din Apocalipsa 1:7 are la bază aluzii la Daniel 7 și Zaharia 12. Pronumele „El” din acest verset face referire clară la Isus, deoarece El a fost subiectul celor două versete anterioare. Expresia „vine pe nori” ne trimite cu gândul la scena în care Fiul omului vine pe norii cerului înaintea Celui Îmbătrânit de zile și primește stăpânire asupra împărățiilor de pe pământ (Daniel 7:13,14). În Apocalipsa, dreptul Domnului Isus de a domni peste pământ este recunoscut în cer la înălțarea Sa (Apocalipsa 5), iar pe pământ, la a doua Sa venire (Apocalipsa 1:7).

Aluzia la cartea profetului Zaharia este interesantă. Observă asemănările dintre Zaharia 12 și cartea Apocalipsa. În Zaharia, Cel care vine este Yahwé. În Apocalipsa, Cel ce vine este Isus. În Zaharia, Cel străpuns este Yahwé; în Apocalipsa, Cel străpuns este Isus. În Zaharia, locuitorii Ierusalimului sunt cei care Îl văd pe Domnul venind; în Apocalipsa, toți locuitorii pământului Îl văd pe Isus venind. În Zaharia se jelesc familiile din Ierusalim; în Apocalipsa, bocesc toate semințiile pământului.
Folosind Vechiul Testament, Apocalipsa mută accentul de la Yahwé la Isus. Și trece de la Israelul literal și de la lucrurile specifice acelei zone geografice la impactul spiritual mondial al Evangheliei și al bisericii.

Partea a III-a: APLICAȚIA PENTRU NOI

1. Studiul se ocupă de partea introductivă a cărții Apocalipsa, adică de prolog (Apocalipsa 1:1-8). Ai putea deschide studiul la grupă cu următoarea întrebare: Ce introducere a unei istorisiri biblice vă place cel mai mult? (Sugestii: bebelușul Moise în coşuleţul de papură, rugămintea lui Daniel și a prietenilor lui să fie testați zece zile cu zarzavaturi, ungerea ca rege a păstorașului David, scena în care îngerii li se arată păstorilor la nașterea lui Isus etc.) Ce influență are introducerea istorisirii asupra modului în care înțelegeți restul întâmplării?

2. Studiul subliniază două idei care pot părea contradictorii: (a) poziția centrală a lui Isus Hristos și (b) valoarea interpretării adventiste, istoriciste, a cărții Apocalipsa. Aţi putea rezolva această tensiune întrebând: Ce aduce în plus pentru lumea contemporană abordarea specifică a adventiştilor de ziua a șaptea? Cum putem împleti echilibrat detaliile istorice ale interpretării cărții cu faptul că Isus Hristos este împlinirea tuturor speranțelor noastre? (Sugestie de răspuns: Concepția adventistă (a) oferă răspuns la cele trei mari întrebări existențiale: Cine sunt? De unde vin? Încotro merg?; (b) ne ajută să vedem intervenția lui Dumnezeu în istorie; (c) ne ajută să credem că El deține controlul, chiar atunci când trecem prin situații dificile; și (d) ne dă încrederea că, din moment ce a intervenit pe parcursul istoriei așa cum a anunțat, Dumnezeu va împlini toate promisiunile pe care le-a făcut.