Chiar și adulților li se pare dificil să ia atitudine și să vorbească în anumite împrejurări despre Isus – de exemplu, într-un consiliu de conducere. De ce crezi că se întâmplă lucrul acesta? Nu se poate spune că Isus este un personaj negativ sau un tip cu reputație proastă. Dacă, la școală, ți se cere să te ridici și să vorbești despre eroul tău preferat, vorbești despre Isus? De ce?

 

Noi, creștinii adulți sau mai fragezi în vârstă, ezităm uneori să fim identificați drept membri în clubul de fani ai lui Isus. Din perspectiva ta, cum poți să explici lucrul acesta? Ai vreo sugestie pentru rezolvarea problemei? Împărtășește-ți gândurile.

 

Uneori, ne temem să vorbim deschis despre credința noastră. În societatea zilelor noastre, credința și religia sunt arătate de multe ori cu degetul, ca și când ar fi vorba de lucruri depășite. Totuși pentru acela care este convins că Isus Hristos e viu și că va reveni să-Şi adune copiii credincioși, astfel de atitudini (sau argumente) n-ar trebui să conteze prea mult. Rușinos nu este să spui ce crezi, ci să te ascunzi când convingerile tale sunt ferme.

 

Loghează-te pe http://RealTimeFaith.adventist.org pentru a-ți posta răspunsul. Fii deschis și onest. Spune ce crezi.