Comentarii inspirate – st. 12

 

Sabat după-amiază, 17 martie

 Vrăjmaşul nu-l poate înfrânge pe ucenicul umil al lui Hristos, pe cel care umblă cu rugăciune înaintea Domnului. Hristos Se interpune ca adăpost, ca refugiu din calea asalturilor celui rău. […] Hristos este turnul puterii noastre, iar Satana nu poate avea nicio putere asupra sufletului care umblă cu Dumnezeu în smerenia minţii.

Făgăduinţa este: „Dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine”. În Hristos se găseşte ajutor deplin şi complet pentru fiecare suflet ispitit. Pericolele pândesc la fiecare colţ, dar întregul univers stă de pază ca nimeni să nu fie ispitit mai mult decât poate suporta. Unii au trăsături puternice de caracter care vor trebui permanent reprimate. Dacă sunt ţinute sub controlul Duhului lui Dumnezeu, trăsăturile acestea vor fi o binecuvântare, dar, dacă nu, se vor dovedi o cursă. […] Dacă ne vom dedica lucrării neegoist, fără să ne abatem vreodată câtuși de puțin de la principiu, Domnul ne va cuprinde în braţele Sale veşnice şi Se va dovedi un ajutor de nădejde. Dacă vom privi la Isus ca la Unul în care putem avea încredere, El nu ne va abandona în nicio situaţie critică. – My Life Today, p. 316

Cuvintele adevărului vor fi tot mai importante pentru ei și vor dobândi o semnificaţie amplă și vastă, la care nici măcar nu au visat vreodată. Frumuseţea și bogăţiile Cuvântului au o influenţă transformatoare asupra minţii și a caracterului. Lumina iubirii cerești va veni asupra inimii ca o inspiraţie.

Înţelegerea și preţuirea Bibliei sporesc pe măsură ce este studiată. Cercetătorul va descoperi manifestarea înţelepciunii infinite și a iubirii lui Dumnezeu, oricare ar fi direcţia spre care își va îndrepta atenţia. – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 94

Creştinii care intră în societăţi lumeşti îşi fac rău lor înşişi şi, de asemenea, îi duc în rătăcire pe ceilalţi. Cei ce se tem de Dumnezeu nu pot să-i aleagă pe cei necredincioşi ca tovarăşi şi, în acelaşi timp, ei înşişi să nu sufere niciun prejudiciu. […] [E]i sunt aduşi sub influenţa unor principii şi obiceiuri lumeşti, iar prin puterea de influenţă a asocierii şi a obiceiurilor, mintea ajunge să se conformeze din ce în ce mai mult cu standardul celor lumeşti. Dragostea lor faţă de Dumnezeu se răceşte, iar ei nu mai au nicio dorinţă după comuniunea cu El. Ei ajung orbi din punct de vedere spiritual. Ei nu pot să vadă nicio deosebire între călcătorii Legii lui Dumnezeu şi aceia care se tem de Dumnezeu şi păzesc poruncile Sale. Ei numesc răul bine şi binele rău. Strălucirea realităţilor veşnice dispare. Adevărul le poate fi prezentat în orice mod, oricât de convingător, dar ei nu flămânzesc după pâinea vieţii, nici nu însetează după apele mântuirii. Ei beau din fântâni crăpate, care nu pot să ţină apa. Oh, prin asocierea cu lumea, este uşor să prindem spiritul ei, să fim modelaţi de concepţiile ei, aşa încât să nu discernem valoarea lui Isus şi a adevărului! Măsura în care spiritul lumii locuieşte în inima noastră dă măsura în care acesta va controla viaţa noastră. – Solii alese, cartea 2, ed. 2012, p. 113

 Duminică, 18 martie: Mai întâi, Dumnezeu

Credinţa se va mări prin exerciţiu. Regula lui Dumnezeu este: câte o zi o dată. Zi de zi împlineşte lucrarea fiecărei zile, conştient că lucrezi sub ochii îngerilor, heruvimilor şi serafimilor, ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos. Tu eşti „o privelişte pentru lume, îngeri şi oameni” (1 Corinteni 4:9). […] „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Dacă trăim aşa, Duhul Sfânt ne ajută memoria, ne sfinţeşte fiecare facultate şi ne aminteşte mereu că suntem dependenţi în fiecare zi şi în fiecare oră de grija Tatălui nostru ceresc […] şi de dragostea lui neîncetată.

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33). Aici este o preţioasă făgăduinţă din partea Aceluia care Se ţine întotdeauna de cuvânt. – That I May Know Him, p. 231

Dumnezeu va fi pentru noi tot ce-I vom permite să fie. Rugăciunile noastre letargice, făcute cu jumătate de inimă, nu ne vor aduce beneficii din cer. O, trebuie să insistăm cu petiţiile noastre! Cere cu credinţă, aşteaptă cu credinţă, primeşte prin credinţă, bucură-te în speranţă, pentru că cine caută găseşte. Fii serios în această privinţă. Caută-L pe Dumnezeu cu toată inima. Oamenii pun suflet şi pasiune în tot ce întreprind în lucrurile pământeşti, până când eforturile lor sunt încununate de succes. Cu dorinţă intensă, învaţă arta de a căuta binecuvântările bogate promise de Dumnezeu şi, cu efort perseverent şi hotărât, vei avea lumina Sa, adevărul Său şi harul Său bogat. […]

Prezintă-I lui Isus nevoile tale în sinceritatea sufletului. Nu ţi se cere să-I ţii lui Dumnezeu o dezbatere lungă sau o predică, ci, cu inima întristată de păcatele tale, spune-I: „Scapă-mă, Doamne, că pier!”

Pentru aceste suflete, există speranţă. Ele vor căuta, vor cere, vor bate şi vor găsi. Când Isus va îndepărta povara păcatului care zdrobeşte sufletul, vei cunoaşte binecuvântarea păcii lui Hristos. – Our High Calling, p. 131

Isus a fost exemplul nostru în toate lucrurile şi a lucrat cu zel şi constant. El a început să Se facă util încă din copilărie. La vârsta de doisprezece ani, Se ocupa „de cele ale Tatălui”. Între doisprezece şi treizeci de ani, înainte să intre în lucrarea publică, a dus o viaţă de hărnicie activă. În slujirea Sa, Isus nu a fost niciodată leneş. El a spus: „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis.” […] Cuvinte de iubire ieşeau de pe buzele Sale ca să mângâie, să încurajeze şi să binecuvânteze, iar marile principii ale Împărăţiei cerului erau prezentate înaintea mulţimilor în cuvinte atât de simple, încât să fie înţelese de toţi.

Drepturile lui Hristos la slujire din partea noastră se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Consacrarea noastră, chiar dacă a fost totală la convertire, nu ne va folosi la nimic dacă nu o reînnoim în fiecare zi, însă consacrarea adusă mereu în prezent este proaspătă, autentică şi privită cu plăcere de Dumnezeu. – That I May Know Him, p. 155

Luni, 19 martie: Domnul vine curând

 Splendorile care îl aşteaptă pe biruitorul credincios depăşesc capacitatea de a le descrie. Domnul îi va onora şi înălţa mult pe credincioşii Săi. Ei vor creşte ca cedrii şi înţelegerea lor va spori în mod sigur. Şi, la fiecare nivel superior de cunoaştere, lucrurile la care se aşteaptă vor fi cu mult sub realitate. „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc” (1 Corinteni 2:9). Lucrarea noastră este acum să ne pregătim pentru acele locaşuri pe care le pregăteşte Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Sale… Domnul Isus va lărgi mintea şi inima noastră pentru primirea Duhului Sfânt. – The Upward Look, p. 151

Dumnezeu doreşte ca poporul Său să-şi aţintească privirea spre cer, aşteptând glorioasa venire a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. În timp ce atenţia celor lumeşti este îndreptată către diferite acţiuni şi preocupări, atenţia noastră trebuie să fie îndreptată spre cer; credinţa noastră trebuie să pătrundă mai departe şi tot mai departe, prin măreţele taine ale comorii cereşti, atrăgând preţioasele raze de lumină din Sanctuarul ceresc, care strălucesc de pe chipul lui Isus, să ne lumineze inima. […] Veghind, copiii Săi devin puternici, îşi înving indolenţa, egoismul şi comoditatea. […]

Dorinţa Domnului nostru este ca noi să veghem, pentru ca, atunci când El va veni şi va bate la uşă, să-I putem deschide imediat. În dreptul acelor slujitori care sunt găsiţi veghind este rostită o binecuvântare. – Mărturii pentru biserică, vol. 2, ed. 2011, pp. 157–158

Domnul Hristos cunoaşte foarte bine toate acele lucruri înţelese greşit şi reprezentate în mod fals de oameni. Oricât de dispreţuiţi sau de calomniaţi ar fi, copiii Lui îşi pot permite să aştepte cu calm, răbdare şi încredere, pentru că nu există nimic ascuns care nu va fi descoperit, iar cei care Îl onorează pe Dumnezeu vor fi onoraţi de El înaintea oamenilor şi a îngerilor. […]

Mare este în ceruri răsplata celor care sunt martorii lui Hristos în mijlocul persecuţiei şi al batjocurii. În timp ce oamenii caută binele pământesc, Domnul Isus le îndreaptă atenţia spre o răsplată cerească. Dar El nu plasează totul într-o viaţă viitoare, ci răsplata începe aici.

În vremurile străvechi, Domnul i S-a arătat lui Avraam şi i-a spus: „Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare” (Geneza 15:1). Aceasta este răsplata tuturor celor care Îl urmează pe Hristos. Dumnezeu Emanuel – Cel „în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei”, în care „locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:3,9) – ne oferă privilegiul de a stabili o relaţie plină de iubire cu El, de a-L cunoaşte, de a-L avea, de a primi atributele Lui pe măsură ce inima noastră se deschide; posibilitatea de a cunoaşte iubirea şi puterea Lui, de a deţine bogăţiile de necuprins ale lui Hristos, de a înţelege tot mai mult „care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3:18,19). – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, ed. 2011, pp. 32, 33–34

 Marţi, 20 martie: Timp folosit sau irosit?

 Fiecare creștin are datoria de a deprinde obiceiul ordinii, al conștiinciozităţii și al promptitudinii. Nu există nicio scuză pentru o lucrare superficială și insuficientă, indiferent de domeniul în care este făcută. Când un om este întotdeauna la lucru și lucrarea nu este niciodată terminată, aceasta se datorează faptului că nu-ș i pune mintea și inima la contribuţie. Cel care este încet la lucru și muncește fără spor trebuie să înţeleagă că acestea sunt niște greșeli care trebuie corectate. El trebuie să-și folosească mintea, plănuind cum să-și administreze timpul în așa fel încât să obţină rezultatele cele mai bune.

Cu tact și aplicând o metodă corespunzătoare, unii vor realiza în cinci ore la fel de mult cât alţii în zece ore. […] Prin maniera lor înceată de a lucra, ei muncesc mult pentru lucrări care ar trebui să le ia foarte puţin timp. Dar toţi cei care își vor exercita voinţa în această privinţă vor putea birui obiceiul de a munci dezorganizat și ineficient. Ei trebuie să aibă o ţintă precisă în lucrarea pe care o întreprind. Să decidă cât timp este necesar pentru o anumită sarcină și apoi să depună toate eforturile ca să o îndeplinească în timpul stabilit. Exercitarea puterii voinţei va face ca mâinile să se miște cu abilitate. – Parabolele Domnului Hristos, ed. 2015, p. 257 Dorul sufletului după puritatea şi desăvârşirea caracterului creştin ar trebui să crească cu fiecare an care trece. Iar cunoaşterea aceasta, dacă va creşte zi după zi, lună după lună, an după an, nu va fi o lucrare făcută din fân, lemn şi trestie, ci va echivala cu aşezarea pe temelie a pietrei, aurului, argintului şi a pietrelor scumpe – lucrări care nu pier, ci care vor rezista flăcărilor din ziua de apoi.

Este lucrarea noastră pământească, trecătoare împlinită cu o minuţiozitate și cu o precizie care vor trece de verificarea amănunţită? Există persoane cărora le-am greşit şi care vor mărturisi împotriva noastră în ziua lui Dumnezeu? Dacă da, raportul a fost trimis în cer şi ne vom întâlni cu el din nou. Noi trebuie să lucrăm pentru ochiul marelui Stăpân, fie că eforturile noastre sârguincioase sunt observate şi apreciate de oameni, fie că nu. […] Creştinul adevărat va urmări doar slava lui Dumnezeu în toate lucrurile. – Our High Calling, p. 369

[Pavel] îi ruga călduros pe aceia care erau urmași ai lui Isus și care trăiau între păgâni, „să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii în deșertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu… în urma împietririi inimii lor”, ci „cu băgare de seamă, nu ca niște neînţelepţi, ci ca niște înţelepţi, răscumpăraţi vremea” (Efeseni 4:14,13,17,18; 5:15,16). El i-a încurajat pe credincioși să privească înainte spre momentul când Hristos, care a iubit „biserica Sa și S-a dat pe Sine pentru ea”, va înfăţișa „înaintea Lui această biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta” – o biserică „sfântă și fără prihană” (Efeseni 5:25,27).

Soliile acestea, scrise nu cu o putere omenească, ci de Dumnezeu, cuprind lecţii care ar trebui să fie studiate de toţi și care se vor dovedi de folos să fie deseori repetate. În ele este arătată evlavia practică, sunt prezentate principiile care trebuie să fie urmate de fiecare și în care este în mod clar arătată calea care duce la viaţa veșnică. – Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 347

 Miercuri, 21 martie: Sănătatea minţii, a trupului şi a sufletului

 Noi avem obligaţia de a ne controla gândurile şi de a le aduce la supunere faţă de Legea lui Dumnezeu. Puterile nobile ale minţii ne-au fost date de Domnul ca să le folosim la contemplarea lucrurilor cereşti. Dumnezeu a luat măsuri îndestulătoare ca sufletul să avanseze continuu în viaţa spirituală. El a aşezat pretutindeni instrumente care să ajute la dezvoltarea noastră în cunoştinţă şi virtute; şi totuşi, cât de puţin sunt apreciate sau folosite aceste instrumente! Cât de des este dedată mintea la contemplarea lucrurilor pământeşti, senzuale şi josnice! Ne dedicăm timpul şi gândurile lucrurilor triviale şi comune din lume şi neglijăm marile interese care ţin de viaţa veşnică. Puterile nobile ale minţii sunt eclipsate şi slăbite prin lipsa de exerciţiu în privinţa unor subiecte la care merită să se concentreze. – Comentariile lui Ellen G. White, în CBAZŞ, vol. 3, p. 1145

Puterea este un talant şi trebuie să fie folosită spre slava lui Dumnezeu. Trupul nostru este al Lui. El a plătit preţul de răscumpărare atât pentru trup, cât şi pentru suflet. […] Îi putem sluji lui Dumnezeu mai bine atunci când suntem sănătoşi şi viguroşi decât atunci când suntem neputincioşi şi bolnavi, de aceea ar trebui să cooperăm cu Dumnezeu în grija pentru trupul nostru. Dragostea pentru Dumnezeu este esenţială pentru viaţă şi sănătate. Şi credinţa în Dumnezeu este esenţială pentru sănătate. Pentru a fi perfect sănătoşi, inima trebuie să fie plină de dragoste, de speranţă şi de bucurie în Domnul. – Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii, ed. 2007, p. 90

Folosirea corectă a propriei fiinţe este cea mai valoroasă lecţie care poate fi învăţată. Nu trebuie să facem muncă intelectuală şi să ne oprim la atât, ori să facem exerciţiu fizic şi să ne oprim la atât; trebuie să folosim optim diferitele părţi care compun maşinăria umană – creierul, oasele, muşchii, capul şi inima. […]

Tu eşti al Domnului, pentru că El te-a creat. Tu eşti al Lui prin răscumpărare, pentru că El Şi-a dat viaţa pentru tine. […] Păstrează fiecare parte a maşinăriei vii ca s-o poţi folosi pentru Dumnezeu. Păstreaz-o pentru El. Sănătatea ta depinde de întrebuinţarea corectă a organismului tău. Nu folosi greşit nicio părticică din puterile primite de la Dumnezeu, fizice, mintale şi morale. Toate obiceiurile tale trebuie aduse sub controlul minţii, care se află la rândul ei sub controlul lui Dumnezeu. – Sons and Daughters of God, p. 171

Copiii lui Dumnezeu trebuie să se aşeze în acea poziţie în care să poată creşte în har, să fie sfinţiți, trup, suflet şi spirit, prin adevăr. Dacă ar da la o parte orice îngăduinţă care le vatămă sănătatea, ei ar avea o percepţie mai clară a ceea ce constituie adevărata evlavie. Atunci s-ar vedea o schimbare minunată în experienţa religioasă. – Sfaturi pentru sănătate, ed. 2000, p. 542

Joi, 22 martie: Autodisciplina

Cu sinceritate, cu foame sufletească, strigă la Dumnezeu. Luptă-te împreună cu agenţii cereşti până obţii biruința! Aşază-ţi întreaga fiinţă în mâinile Domnului, suflet, trup şi spirit şi ia decizia să fii agentul Său iubitor, consacrat, mânat de voinţa Sa, stăpânit de gândul Său, insuflat de Duhul Său! – Our High Calling, p. 131

În speranţa de a imprima puternic în mintea credincioșilor corinteni importanţa unei hotărâte stăpâniri de sine, a unei stricte cumpătări și a unui zel stăruitor în slujba lui Hristos, Pavel, în epistola lui către ei, face o izbitoare asemănare între lupta creștină și celebrele alergări care aveau loc în anumite intervale de timp, în apropiere de Corint. […]

Cei care doreau ca numele să le fie trecut pe lista concurenţilor pentru premiu trebuiau mai întâi să se supună unui aspru program de pregătire. Satisfacerea dăunătoare a apetitului sau orice altă plăcere îngăduită, care ar fi scăzut vigoarea mintală sau fizică, era interzisă cu stricteţe. […]

Alergătorii renunţau la orice îngăduinţă care ar fi dus la slăbirea puterilor fizice și, printr-o disciplinare severă și continuă, își dezvoltau mușchii pentru a fi tari și rezistenţi. […] Cu atât mai mult creștinul, pentru că sunt în joc interesele sale veșnice, trebuie să-ș i aducă poftele și pasiunile sub controlul raţiunii și al voinţei lui Dumnezeu. El nu trebuie să îngăduie niciodată ca atenţia să-i fie sustrasă de plăceri, lux sau de o viaţă ușoară. Toate obiceiurile și simţămintele lui trebuie supuse unei stricte disciplinări. Judecata, luminată de învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu și călăuzită de Duhul Său, trebuie să ţină frânele controlului. […]

Pavel prezintă contrastul dintre cununa de lauri care se veștejește, primită de biruitor cu ocazia alergării, și cununa nemuritoare a slavei, care îi va fi dată celui ce biruiește în alergarea creștină. „Ei fac lucrul acesta”, declară el, „ca să capete o cunună care se poate veșteji; noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji.” Pentru a câștiga un premiu pieritor, alergătorii greci nu cruţau nici oboseala, nici înfrânarea. Noi ne luptăm pentru un premiu infinit mai valoros, și anume cununa vieţii veșnice. Deci, cu atât mai mult, noi trebuie să fim mai cu grijă în eforturile noastre și cu toată inima în sacrificiul și abnegaţia noastră. […]

Orice obicei sau practică ce duce la păcat și aduce dezonoare asupra lui Hristos trebuie dată la o parte, oricare ar fi sacrificiul ce s-ar cere. Binecuvântarea Cerului nu poate fi dobândită de niciun om care calcă principiile veșnice ale dreptăţii. Un păcat nutrit este suficient pentru a duce la degradarea caracterului și a-i duce în rătăcire pe alţii. – Faptele apostolilor, ed. 2014, pp. 227, 228, 229

Cu câtă grijă ar trebui creştinii să-şi pună în ordine obiceiurile, ca să-şi poată păstra în întregime tăria fiecărei facultăţi pe care o au pentru a o pune în serviciul lui Hristos! Dacă dorim să fim sfinţiţi – suflet, trup şi spirit –, atunci trebuie să trăim în conformitate cu Legea divină. Inima nu poate rămâne consacrată lui Dumnezeu în timp ce poftele şi patimile sunt îngăduite pe seama sănătăţii şi a vieţii. – Sfaturi pentru sănătate, ed. 2000, p. 65

 

Vineri, 23 martie: Studiu suplimentar

Asemenea lui Hristos, ed. 2008, „Calea spre sănătate”, p. 151.

Părerea mea